28 de lucruri pe care probabil nu le stiai despre mine

Posted on

A fost mai simplu decât mă așteptam să aștern atât de multe lucruri mai puțin cunoscute despre mine, sper că sunt și relevante.

Sunt o persoana cu multe complexe de fel, evit sa vorbesc despre mine, am impresia ca am realizat prea putine, dar a fost un exercițiu amuzant sa-mi amintesc cele de mai jos. Hai să vedem cine este Zâna și cum a ajuns ea aici, la 28 de ani.

  1. Sunt o fată de la țară și o perioadă bună de timp m-am simțit complexată, până să descopăr și alți oameni mișto cu origini similare. Acum îl consider un avantaj.
  2. Am plecat de acasă, la studiu la Buzău, de la 14 ani. Țin  minte și acum că am plâns de dor la ora de română, când a trebuit să citesc o compunere despre părinți și profa a crezut că nu mi-am făcut tema, că nu reușeam să-mi stăpânesc lacrimile.
  3. Printr-o întâmplare am ajuns să fiu prietenă cu tipele mișto și populare din clasa mea și in liceu. Nu știu cum s-a întâmplat sau dacă erau doar în mintea mea populare, dar mi-a atenuat și mi-a sporit în același timp complexele că sunt de la țară.
  4. Printr-a doișpea, parcă, făceam trafic de lenjerie intimă printre colegele de la liceu. Aveam o mătușă care lucra la magazinul unei confecții de lenjerie intimă Franco Rossi – marfă de export, nu altceva – și îmi făceam aprovizionarea săptămânal, în weekend, când mergeam acasă.
  5. Rochia de absolvire și pantofii mi le-am luat pe banii adunați din specula de lenjerie. Am venit pentru prima oară la București să-mi iau rochie și pantofi, că așa făceau toate fetele cool și le-am luat din magazinul Unirea, de la Nissa. Nu știam ce e aia haine de firmă atunci, dar eram over te moon cu ținuta mea cumpărată de la București.
  6. Prima impresie despre oraș a fost destul de proastă. Era frig și iarnă, centrul vechi era mizerabil, în renovare, dar era orașul unde locuiau toate prietenele mele bune.
  7. Mi-am depus dosarul după absolvirea liceului la mai multe facultăți, am cheltuit o grămadă de bani degeaba, pentru că nu am fost admisă la niciuna din prima, pentru că aveam o medie mică, undeva la 9.30 – nu mai rețin exact. Am intrat, însă, la FJSC unde îmi și doream, în urma unui examen, la buget, unde m-am menținut toți anii.
  8. În liceu, în special într-a doișpea, am desenat foarte mult. Aveam o pasiune pentru ființe fantastice, în special pentru Elfi și desenam zâne urechiate. Îmi plăcea, îmi și ieșeau, nu știu de ce m-am lăsat.
  9. Prima oară m-am urcat pe o motocicletă când am împlinit 18 ani, după majoratul meu, când am plecat la Ploiești la prima întrunire moto. De atunci sunt pasager și în curând o să-mi conduc și singură motocicleta.
  10. Avem o motocicletă Kawasaki Drifter acum, dar am schimbat mai multe modele. Eu am condus o Yamaha Bulldog si un maxi scuter.
  11. Când m-am mutat în București am locuit într-o garsonieră cu fratele meu și prietena lui și cu prietena cea mai bună, cu care îmi doream de fapt să locuiesc. Am dormit timp de câteva luni amândouă pe o salteluță de o persoană, înghesuite, după care ne-am dat seama că nu o să ne mutăm prea curând într-un apartament în care să avem camera noastră și ea a plecat.
  12. În facultate am descoperit pasta modelatoare și am început să experimentez cu tot felul de materiale, să fac bijuterii handmade. Am strâns ceva bănuți și din asta, pe care îi reinvesteam în mai multe materiale și modele din ce în ce mai creative și migăloase. M-am lăsat definitiv de asta la master, de oftică că nu îmi găseam de lucru.
  13. Primul job a fost de secretară / recepționeră la P&G, job foarte plăcut, unde aveam colege mișto, posibilități de promovare în companie, dar am renunțat pentru că nu mai ajungeam la cursuri și aveam impresia că pierd mult. Mare greșeală, dar acum nu-mi pare neapărat rău.
  14. Nu-mi găseam de lucru pentru că aveam pretenții, voiam în domeniu, voiam ceva mișto. Primul job a fost de web editor la Cosmopolitan.ro și Miresici, unde scriam articole, le postam pe facebook, făceam newsletterul și tot ce mai era de făcut pe site-uri.
  15. M-am angajat part-time, de acasă, dar am ajuns să am o ascensiune foarte rapidă, pe de-o parte pentru că mă pricepeam și învățam extrem de repede dar și pentru că trustul de presă la care lucram dădea oamenii afară. Am înlocuit, astfel, 2 oameni cu experiență și probabil eram plătită cu jumătate din suma pe care o primeau ei în zilele bune.
  16. Primul eveniment wow la care am participat a fost petrecerea aniversară Marie Claire, o revistă pe care o adoram! Rochia pe care am purtat-o a fost de împrumut, a colegei de apartament, dar am făcut furori.
  17. Blogul acesta l-am lansat în decembrie 2014, în tandem cu noua cea mai bună prietenă, alături de care am organizat și o ședință foto demențială de la 0. Nici acum nu-mi vine să cred ce am reușit șă realizăm și le sunt profund recunoscătoare tuturor celor care ne-au susținut fără să aștepte ceva în schimb de la noi. Mă înclin!
  18. Primul brand cu care am avut o colaborare plătită a fost Kenvelo, cu care am mai colaborat de atunci. Și astăzi mă întreb cum s-a întâmplat minunea și îi sunt recunoscătoare celei care deși nu m-a văzut sau cunoscut personal vreodată mi-a făcut propunerea de a colabora.
  19. Peste tot pe unde am lucrat am dat de oameni mișto, care au văzut potențialul pe care eu nu îl vedeam în mine și m-au sprijinit. Pe lângă ajutorul profesional, nu o să uit niciodată sprijinul moral din perioada în care îi aveam atât pe Dragoș cât și pe mama internați la Fundeni, în același timp. A contat enorm și nu o să uit niciodată.
  20. Ultimul job a fost într-o agenție de publicitate, unde am stat puțin peste un an. Mi-a plăcut experiența, am învățat foarte multe, care acum îmi sunt de ajutor în cariera de freelancer, dar a fost o conjunctură de evenimente care m-au determinat să o iau pe altă cale.
  21. Cele mai frumoase amintiri le am pe două roți, de la întruniri moto haiducești sau concedii prin țară cu un rucsac cât mine în spate și fără să știm unde urma să ajungem ziua următoare.
  22. Am dormit de numeroase ori în cort, în zile extrem de ploioase și nopți friguroase, în mașină, în campinguri sau la marginea drumului, dacă acolo ne prindea noaptea. Cea mai interesantă cazare, însă, a fost la Alba Iulia, într-un hostel amenajat în zidul cetății, în fostele grajduri.
  23. Că tot vorbeam de oameni, sunt tare curioasă și vorbăreață și îmi place să îi descos pe cei care-mi plac. Anul trecut, la hostel am întâlnit un tânăr barista aspirant, pe care l-am încurajat să-și urmeze pasiunea. Sper că a făcut ce îi dicta sufletul, nu ce i-au impus ceilalți.
  24. Mă consider binecuvântată cu o mulțime de prieteni și oameni speciali în jur. Pe lângă prieteniile de-o viață, descopăr la fiecare pas suflete asemenea, a căror misiune este să-și facă treaba în a transforma lumea într-un loc mai bun. Datorită lor am încredere că nu sunt nebună și că se poate și așa… adică BINE și FRUMOS!
  25. Cred cu tărie că noi, femeile, avem datoria de a ne susține și de a crește împreună. Nu am nimic cu bărbații, îi susțin în aceeași măsură, dar sunt solidară cu același gen ca al meu. Nu sunt extremistă, dar încerc să le ofer femeilor din jur sprijinul necesar să-și îndeplinească menirea: să se iubească necondiționat, să se respecte, să se sprijine reciproc.
  26. Am făcut și lucruri pe care le regret, despre care o să discut cu un teraput, nu o să le enumăr aici. Sunt în proces de acceptare și de auto-iertare, ca să pot merge mai departe, să nu-mi atârne toată viața de gât. Fiți conștiente de voi, de gândurile, de nevoile, de dorințele voastre și de cum vă afectează viața. Să nu ajungeți într-o situție pentru care v-ați dori să dați timpul înapoi
  27. I kissed a girl and I liked it și asta este tot ce o să scriu pe acest subiect. 🙂
  28. Șiiii acum să lansăm în Univers niște planuri pentru viitorul apropiat. Îmi doresc o viață boemă, dar pentru că voi avea nevoie de bani ca să mi-o îndeplinesc, îmi doresc și sănătate, să îi produc.

Uite cum îmi imaginez viața noastră. Locuim într-o casă veche, recondiționată de noi, neapărat cu mansardă și multe ferestre, să intre cât mai multă lumină. Zilele le petrecem la atelier, muncind cu drag și spor, să le facem zielele mai frumoase celor din jur. Când ne vine dorul de ducă închidem tot, casa și atelierul și fugim călare pe motor, cu pisică și copii, câte o săptămână-două-trei într-o livadă de munte, unde să stăm la soare, să citim, să ne bâzâie albinele și să mergem la cosit diminețile devreme. Și apoi să ne întoarcem cu câte o idee năstrușnică la atelier, să creăm minuni. Asta m-ar împlini și către asta mă îndrept acum.

Sper că ai aflat câte ceva în plus despre mine, să te ajute să-ți faci o idee mai bună cine sunt. Iar dacă ai ceva de adăugat la lista asta, lasă-mi un rând mai jos, în comentarii, ca să pot să cenzurez în caz de nevoie.

Acum e rândul tău, vreau să aflu totul despre TINE!

4 Comments

  1. Diana Duca says:

    OK, oficial asta e articolul meu preferat de pe blogul tau :d

  2. Andreea says:

    Ce frumos!! Acum imi esti si mai draga☺ succes pe mai departe💖

    1. Elena says:

      Ce frumos, mă placi pentru cine sunt 😀

      Te îmbrațișez,
      Elena

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.