O săptămână de vis în munții Dolomiți din Italia

Posted on

Aș putea spune despre toate vacanțele mele că au fost de vis, dar Dolomiții ocupă un loc special în sufletul meu. Hai să vă explic de ce.

Vacanța visurilor mele

Am început să fac drumeții în timpul liber imediat ce am ieșit din lockdown, în vara de grație a anului 2020. Tocmai intrasem într-o gașcă nouă de alergători, niște oameni faini, cu valori și pasiuni similare, dar mult mai experimentați în tot ce însemna alergare și munte.

Mă simțea nu doar privilegiată, ci copleșită de fericire. Sufeream destul de grav pe atunci de sindromul impostorului, începusem să alerg de puțin timp și mi se părea ireal să fac parte dintr-un grup de oameni așa mișto, cu care am avut numai și numai experiențe faine.

Fiecare drumeție era o nouă descoperire despre mine și despre munte. Despre capacitățile corpului meu, care se adapta incredibil de bine la mersul pe munte, trasee tehnice, oboseală și mai ales se hrănea din bucuria explorării.

După ce am experimentat multe dintre cele mai frumoase trasee din țară, chiar toate cele 14 vârfuri de peste 2.500 m altitudine din România, am început să mă uit din ce în ce mai des ”în curtea vecinilor”, iar Dolomiții îmi apăreau tot mai des în feed pe rețelele sociale. Ireal de frumos.

Cum ne-am organizat plecarea în Dolomiți

De vreo doi ani deja visam la destinația asta și de fiecare dată când planificam o nouă vacanță, bucuria era cumva umbrită. Eu îmi doream să merg în Dolomiți de fapt, dar mă ținea pe loc ideea că ar fi o vacanță mult prea costisitoare și mi-ar da bugetul peste cap.

Toamna trecută am decis să nu mai amân visul. Mi-am propus să mă înscriu la o cursă de alergare montană pentru care se trageau la sorți participanții, datorită numărului mare de doritori. Am zis că las destinul să decidă pentru mine și mi-am convins și prietenii să se alăture.

Soarta a decis că urma să mergem în gașcă să alergăm și să ne bucurăm împreună de Dolomiți. Ce bucurie, să fiu într-un loc magic alături de oamenii cu care am început să merg pe munte.

Detaliile logistice ale vacanței în Dolomiți

Am plecat din București un grup de 7 entuziaști. În 9 zile am schimbat 4 cazări, două refugii montane și două hoteluri cu mic dejun și cină incluse. Pentru că vacanța noastră era chiar la începutul sezonului de vară, când se deschideau hotelurile, refugiile, telegondolele, restaurantele și altele am reconfigurat de câteva ori traseul până să ajungem la itinerariul de față.

Partea de research este extrem de importantă când organizezi o vacanță activă, se calculează toți timpii, astfel încât să ajungi în timp util la următoarea destinație și să apuci să te și bucuri de ceea ce faci.

Unde am stat și ce am mâncat în Dolomiți

Am zburat spre Treviso pe 16 iunie, de unde am închiriat mașinile și am pornit către prima noastră cazare, Residence Lastei din San Martino di Castrozza. Am continuat cu cele două nopți de dormit în refugii, Rifugio Capanna Piz Fassa (Piz Boe) pentru o noapte, apoi Rifugio Nuvolau pentru încă o noapte și am încheiat la Hotel Gardenazza, în Alta Badia.

Am zburat spre București pe 24 iunie, nu înainte de a face un scurt ”city break” în Veneția, de două ore, cât să ajungem în piața San Marco pentru un selfie și un gelato.

Am ales cazările cu mic dejun și cină incluse acolo unde s-a putut. La prima cazare cina nu era disponibilă, dar am mâncat excelent la un restaurant în apropiere, la Pizzeria Ristorante Sass Maor. Servirea a fost extrem de bună, mâncarea la fel, iar prețurile prietenoase cu bugetul. TREBUIE să încercați tiramisu lor, dar și pastele carbonara sau orice conține ciuperci. De-li-cioa-se!

Nu ratați hotelul Gardenazza din Alta Badia

Mâncarea a fost excelentă peste tot, dar trebuie să menționez că la hotelul la care am stat ultimele nopți experiența a fost desăvârșită. Mâncarea absolut delicioasă, meniu bogat și variat, echilibrat caloric și prezentarea demnă de un restaurant select.

În zilele curselor ne-au pregătit micul dejun to-go sau cină târzie, ne-au primit așa murdari și obosiți și ne-au tratat ca pe niște membri ai familiei, ne-am simțit apreciați și mai ales auziți și văzuți orice nevoie am avut. Niște oameni extraordinari!

Cum așa? Întregul business, bucătăria dar și recepția erau manageriate de owneri, oameni pasionați și integri. Iar camerele su-per-be erau zilnic curățate.

Cazarea la refugii în Dolomiți

Experiența la cele două refugii a fost diferită, dar foarte bună în ambele cazuri. Piz Boe este cel mai înalt vârf pe care am urcat eu până acum, 3152 m și a fost un traseu mai solicitant, mai ales pentru că l-am făcut încălțată cu o pereche de Hoka Speedgoat. Nu mi-a fost deloc frig și nu am alunecat sau căzut, în ciuda zăpezii și a gheții de pe ultimele porțiuni. Șosetele de lână țin de cald chiar și când ești ud la picioare.

Traseul de la Nuvolau a fost mai ușurel, dar venind după Piz Boe și amenințați pe ultimele sute de metri de ploaie, l-am resimțit oleacă mai greuț decât era cazul. Dar ce cină gourmet am primit, nu am cuvinte să descriu! Iar cireașa de pe tort a fost baia, cu cel mai tare view ever, extrem de curată și modernă.

Nu ezitați să petreceți o noapte la Nuvolau dacă aveți ocazia, nu veți regreta, mai ales dacă aveți norocul să prindeți un apus sau un răsărit cu vizibilitate.

Bagajul și echipamentul nostru pentru Dolomiți

Am avut inclus în bilet rucsacii – bagaj gratuit – și doar un troller de 20 kg pe care l-am împărțit 3 persoane. La ducere am pus echipamentul de concurs în rucsac, ca să nu riscăm să îl pierdem la cală, iar în troller am pus chestiile mai voluminoase precum bețele, încălțăminte de schimb, articole de toaletă și, evident, schimburi.

Dintre toți eu am fost singura persoană fără încălțări impermeabile în această vacanță. De fapt, aveam o pereche cu mine, dar pentru că le-am cumpărat demult, când încă nu mă pricepeam să-mi aleg echipamentul, pantofii ăia mă cam strâng. Am ales să mă ud când aveam traseu cu zăpadă, ca să evit bătăturile sau alte dureri care m-ar fi afectat la cursă.

În rucsaci sau veste de alergare ne-am asigurat mereu că avem sufientă apă și echipamentul potrivit pentru traseul pe care mergeam – de la mănuși, pelerină de ploaie, schimburi pentru noapte, mâncare, trusă de prim ajutor, lanternă, etc.

Marcajele turistice pe trasee

Spre deosebire de România, unde trasele sunt marcate prin culori și forme geometrice, în Dolomiți am urmat trasee numerotate. Pe unele porțiuni erau sterse și neinteligibile, mai ales pe primul traseu am întâmpinat dificultăți, dar am avut și alte metode de orientare – hărți offline cu traseele turistice (mapy.cz) și track-ul traseului descărcat pe ceas. Overall experiența a fost ok.

Alte obiective turistice bifate

Unele obiective nu am avut timp să le admirăm și să le simțim așa cum se cuvine, doar le-am bifat. Timpul scurt, multe de făcut, nu am avut de ales.

Cel mai și cel mai frumos loc pe care l-am văzut în Dolomiți esteee… Cadini di Misurina, un view point spectaculos situat în apropiere de Tre Cime di Lavaredo (mi-a fost lene să mai fac un traseu de o oră, prin ploaie, am lăsat Tre Cime pentru data viitoare). A fost o zi super ploioasă când am ajuns aici, am prins doar câteva minute clear skyes, suficient cât să mă facă să-mi doresc să revin.

Al doilea cel mai spectaculos obiectiv pe care l-am vizitat este lacul Sorapis, de un albastru infinit, inconjurat de munții stâncoși și pâlcuri de verdeață. A fost singurul loc în care mi-am luat o oră să stau și să privesc, să mă conectez cu adevărat cu locul ăla. Și traseul a fost superb, cu priveliști nemaipomenite, merită să ajungeți aici.

Nu are rost să intru în mai multe detalii legate de obiectivele turistice din Dolomiți, în orice direcție privești și oriunde ai merge aici găsești ceva de văzut, ceva de făcut. Lacuri, trasee facile, via ferrata, trasee tehnice, dormit la refugiu, ture de biclă și altele.

Concluzia mea, Dolomiții chiar sunt pentru toată lumea. Oricine s-ar simți bine aici.

Bugetul nostru din Dolomiți

Cu o planificare bună, vacanța în Dolomiți nu se resimte atât de puternic în buget. Mai ales că unele elemente le achiți în avans, iar pentru a găsi cele mai bune oferte chiar trebuie să planifici din timp. Cu research în avans, noi am ajuns la un buget de aprox 1500 euro de persoana cu drum, cazare, mese, mașină închiriată, telegondole. Mă declar mulțumită, nu am făcut niciun compromis în bugetul ăsta.

Câteva observații înainte de final

Înainte de vacanță, prognoza meteo arăta ploi puternice în fiecare zi a vacanței noastre. Cu toate astea, a plouat puternic o singură zi, în care ne-am pus pelerinele pe noi și am vizitat tot ce s-a putut. Aveți grijă, așadar, ce echipament vă luați la voi.

Drmurile, ca la munte, chiar dacă sunt scurte, durează mai mult, pentru că… serpentine, motociclete și bicicliști. În două zile, foarte importante, a trebuit să ne reconfigurăm traseul din cazua unor competiții locale de ciclism sau de automobile. Din fericire am reusit să găsim optiuni potrivite pentru a ajunge la destinație, dar ne-ar fi ajutat să avem în avans aceste informații.

În Dolomiți și pe munte în general, atitudinea este totul. Poți să stai îmbufnat că a intervenit ceva neprevăzut sau să reconfigurezi și să te bucuri de ce ai.

Cam atât, pe scurt, despre vacanța mea de vis în Dolomiți. Promit să revin cât mai curând! Iar dacă aveți întrebări, poate legate de trasee, vă răspund mai rapid pe Insta dacă-mi scrieți!

0 Comments

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.