Cel mai așteptat moment al concediului din vara aceasta a fost etapa din Bosnia Herzegovina, unde am făcut rafting. Nu doar activitatea în sine mi s-a părut foarte cool, ci mai ales campingul în care ne-am cazat.

Vara aceasta am avut un concediu activ de 9 zile, cu mașina, în Serbia, Muntenegru și Bosnia Herzegovina. Și ghici ce, am călătorit doar cu buletinul șiiiiii am plătit în euro! Poate voi știați asta deja, dar pentru mine a fost o surpriză extrem de plăcută că poți călători în aceste țări superbe doar cu CI.

Citește și articolul cu cele mai spectaculoase cazări din România în care am stat

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Între Grecia și Croația, am ales ca destinație de concediu Muntenegru. Țara în care urma să ne petrecem concediul TREBUIA să ne ofere posibilitatea de a face hiking și să avem acces și la mare. Recunoscută printre altele pentru peisajele din parcul național Durmitor similare cu Dolomiții, Muntenegru este o țară superbă. Noi am ales să ne petrecem aici concediul și să profităm de ce ne oferă natura.

Cum am ajuns să facem rafting în Bosnia Herzegovina

Una dintre principalele atracții din Muntenegru o reprezintă râul Tara, care are o culoare magnifică la orice oră și din orice unghi l-ai privi. În plus, râul acesta taie în munți al doilea cel mai adânc canion din lume, după Grand Canyon din SUA și este o desinație pentru amatorii de rafting dar și de tiroliană.

În timpul research-ului pe care l-am făcut pentru concediu am descoperit că porțiunea cea mai spectaculoasă, atât ca debit de apă cât și ca peisaj, este cea care părăsește țara și se unește cu râul Piva, formând râul Drina. Iar când am descoperit pe Instagram campingul Drina Tara Rafting Centar am făcut instant rezervarea, deși era situat în Bosnia Herzegovina.

Știu, pozele pot fi înșelătoare, mai ales pe Instagram, dar am mers pe instinct și s-a dovedit că am făcut cea mai bună alegere să ne cazăm la ei.

Detalii organizatorice

Înainte de călătoria în sine am făcut și un research temeinic. Iar informațiile pe care le-am găsit pe site-urile autorităților române nu erau deloc încurajatoare – părea că de la o anumită dată se impune obligația de a călători cu pașaportul în BiH, iar punctul de trecere a frontierei prin care urma să ajungem la cazarea noastră era declarat ca fiind închis. Cu toate astea, la fața locului, aceste informații s-au dovedit a fi false… spre norocul nostru.

La drum cu mașina din București

Am plecat din București vineri seara, am înnoptat la Drobeta Turnu Severin, apoi am trecut granița în Serbia sâmbătă dimineață. Ne-am cazat în stațiunea Zabljak din Parcul Național Durmitor, de unde am pornit în drumeție până pe vârful Bobotov.

Când am terminat traseul, pe înserate, am pornit spre următoarea destinație, campingul Drina Tara din Bosnia Herzegovina. Am făcut drumul pe întuneric, din păcate, astfel că am ratat niște peisaje de vis. Chiar dacă drumul în sine este îngust și periculos, traseul este unul extrem de pitoresc, cu peisaje care-ți taie răsuflare. Vă spun din auzite, dar sper să am ocazia cât de curând să îl parcurg din nou, pe zi.

Undeva la miezul nopții am ajuns la un pod din lemn, care părea dezafectat, la punctul de trecere al frontierei spre BiH. Eram oarecum pregătiți să ne întoarcem din drum, dar totul a mers extrem de rapid și lin… din punct de vedere al documentelor. Căci următorii kilometri de drum ne-au cam pus pe gânduri, dacă am făcut o alegere înțeleaptă să trecem granița. Praf, pietriș și porțiuni în care se lucra.

Citește și articolul cu 10 experiențe de neratat în Sicilia Occidentală

• 

• 

• 

• 

Camping Drina Tara, Bosnia Herzegovina

Spre surprinderea noastră, am descoperit numeroase campinguri specializate în rafting în drum spre al nostru. Chiar mă întrebam – oare l-am ales pe cel mai potrivit?

Situat chiar pe malul râului Drina, campingul este format din numeroase căsuțe, mult spațiu verde bine îngrijit și un restaurant cu vedere la rău. De fapt, restaurantul lor m-a cucerit, să fiu sinceră. Focul mare din centru, terasa de relaxare deasupra apei, bucătăria cu zeci de grătare, platourile bogate cu mâncare tradițională și mixul eclectic de oameni care se perindau pe acolo, plini de viață și energie. Era fix ce aveam nevoie.

Până la rafting, te mănâncă sfinții

După micul dejun ne-am strâns toți oaspeții campingului în curte, pentru a ne echipa și pentru a fi repartizați în mașinile care urmau să ne conducă la punctul de lansare la apă. Deși eram în plină vară, în luna iulie, era o zi răcoroasă, înnorată chiar.

Eram oarecum îngrijorată, perspectiva de a petrece ziua în apa rece a râului nu mă încânta. Dacă ești femeie și ai avut vreodată dureri de ovare din cauza frigului, atunci știi la ce mă refer.

Ne-am tras costumele de neopren pe noi, am reglat vestele de salvare și căștile și am urcat în mașini. Noi am nimerit un minivan destul de obosit, ce părea gata să își dea sufletul și un șofer vârstnic și ușor taciturn. Poate pentru că nimeni dintre pasageri nu îi vorbea limba, așadar nu avea cu cine să converseze. I-am făcut semn să mă lase în față, ca să nu mă ia răul pe serpentine și bine am făcut. Nu doar de răul de mașina aș fi suferit, cât mai ales de groaza că ne vom răsturna într-o râpă.

Am mers 20 de kilometri pe drumuri deloc prietenoase, într-o dubiță plină, în care nimeni nu purta nici mască și nici centură de siguranță. Deja îmi închipuiam titlurile de ziare despre iminentul accident din mintea mea. Din fericire, atât șoferul, cât și mașina au făcut o treabă excelentă, iar faptul că am stat în față m-a ajutat să îmi depășesc orice temere și să mă bucur de niște peisaje nemaivăzute.

Am ajuns și la punctul de lansare pe râu. Eram undeva în jur de 15 mașini și tot atâtea bărci. Am fost alocați de skipper într-o barcă cu o familie frumoasă din Serbia, genul de familie activă și armonioasă și un cuplu mama și fiica, din Arabia Saudită. Niște femei plimbate prin lume, care au avut parte de numeroase experiențe inedite, după cum ne-au povestit chiar ele.

Citește și articolul despre City break-ul în Varșovia de Anul Nou

Și-am pornit pe râu în jos

Ni s-a explicat cum să stăm corect în barcă – fiecare pe locul alocat și cu picioarele prinse de frânghiile de pe fundul bărcii – și cum să ne coordonăm mișcările și iată-ne pe râul cristalin. Am coborât în total 20 km pe râu, porning de pe malul din BiH al râului Tara, iar aproape de finalul traseului, acesta s-a unit cu Piva. Au fost locuri în care apa era într-adevăr învolburată, unde am chicotit și ne-am udat, dar în mare parte râul ne-a purtat destul de lin la vale.

Mi-a plăcut la nebunie că undeva la mijlocul traseului ne-am oprit la un bar improvizat pe mal, unde am băut o bere, am vizitat o mini cascadă și ne-am odihnit. După care am vâslit cu spor și veselie spre finish, spre campingul nostru, unde ne aștepta un late lunch tradițional bogat.

Râul era plin de bărci, căci pe lângă grupul nostru, care era extrem de numeros, s-au lansat la apă și bărci de pe malul din Muntenegru sau am depășit bărci lansate din alte puncte, de alți organizatori. Nu a fost neapărat aglomerat, nu ne-am ciocnit cu nimeni, dar a fost o surpriză să constat cât de populară este această activitate în zonă.

Fiind înnorat, costumele de neopren ne-au ținut de cald, deși ne-am udat în întregime. A doua zi, grupul a plecat la rafting pe un soare necruțător, fără costumele de neopren în care s-ar fi copt, ci doar în costume de baie. Nu aș fi vrut să fiu în locul lor, în soare, deși probabil băile în râu au fost mai plăcute așa.

Citește și articolul despre City break-ul la Berlin

Și-altă dată o s-o facem și mai lată

Atmosfera în camping a fost super relaxată, animată și totul s-a desfășurat ireproșabil. Ce aș avea de comentat ar fi că ne-au îmbuibat cu prea multă mâncare – era meniu à la carte, extrem de bogat și variat, doar băuturile se plăteau separat. În rest, am avut parte de experiența pe care o căutam și mai ales de o priveliște cum nu am mai avut vreodată. Sper că se transmite energia locului prin poze, altfel va trebui să mergeți chiar voi să vă convingeți că așa a fost.

În materie de costuri, întreaga experiență a costat 105 euro / persoana și a inclus cazarea pentru 2 nopți într-o căsuță cu baie, experiența de rafting, două cine, un prânz și două mic dejunuri. Mai multe opțiuni de preț găsiți pe site-ul campingului aici.

De menționat, pentru amatorii de senzații tari, că lunile cele mai potrivite pentru raftingul hardcore sunt cele de primăvară, aprilie – mai, când râul este mai învolburat. Pe viitor poate o să încercăm și noi. Pentru prima oară, pot să spun cu mâna pe vâslă și pe inimă, că a fost perfect.

Ați fost vreodată la rafting? Aștept și recomandările voastre în comments.