Dacă mă urmăriți, știți deja cât de entuziasmată am fost să ajung la Untold 2017 și cât de hotărâtă am fost să particip și ediția aceasta. Până nu am mai fost.

M-am răzgândit de 2 ori

Chiar după ce am postat articolul despre cât de mișto este concediul la Untold, mi-am dat seama că planul meu era irealizabil. Eram cu 2 săptămâni înainte și bilete nu aveam, la cazare nici nu visam, alte rezervări sau planuri nici măcar pe hârtie nu le pusesem. Imediat ce am apăsat butonul ”Publish”, mi-am dat seama că nu am nicio șansă să ajung.

Dragoș, omul căruia îi datorez puțina mea cultură muzicală, un rocker convins, a fost cel care m-a convins că TREBUIE și se poate să ajungem la Untold. A insistat și a insistat, până m-a convins și pe mine că dacă vreau, pot. Am trecut așadar la treabă și am reușit la limită să obțin toate cele necesare. Mai rămăsese un factor important de obținut și anume cheful.

Am pus cursa pe Bla Bla Car

Imediat ce am ieșit din București, perspectiva drumului cu mașina până la Cluj nu mi s-a mai părut deloc atât de obositoare, din contră. Mi-a revenit ”piuitul” instant când am plecat la drum, mai ales că am fost și însoțiți și de 2 tineri cu aceeași destinație, festivalul, dornici să povestească.

A fost prima oară când am folosit aplicația Bla Bla Car, adică am oferit prin aplicație 2 locuri până la Cluj, care au fost revendicate rapid de doi tineri cu chef de vorbă. Am povestit pe drum o grămadă, ambii aveau niște povești simpatice de viață, mi-a plăcut foarte tare experiența. Drept urmare, am repetat figura cu succes și la plecare, deși am pornit la drum la 9 dimineața.

În gașcă, distracția e mai mare

La festival ne-am întâlnit cu colegii mei de la birou. Da, știu, e ciudat. În mod normal pleci în vacanțe ca să fii departe de ei, dar suntem o gașcă faină la birou și-mi place să îmi petrec timpul liber cu ei. Suntem o adunătură pe cât de diversă, pe atât de frumoasă.

După cum scriam mai sus, Dragos nu e fanul acestui gen de muzică și sub nicio formă al dansului, deci am fost super bucuroasă să mă întâlnesc cu colegii mei la festival. Sunt oamenii ăia care și-au luat biletele de cum s-au pus în vânzare și și-au creat amintiri legendare edițiile trecute. Atât cât am stat împreună, am dansat și m-am distrat fantastic, sunt cei mai tari.

Spectacol cât cuprinde

De cum intri pe poarta festivalului, intri într-un univers fantastic, de basm. La fiecare pas descoperi zone de activități creative și interactive, oameni bine bine îmbrăcați, opțiuni de food & drinks care să satisfacă toate gusturile și orice îți poate dori suflețelul. Eu una, uit de orice restricție aici, nu mai există noțiunea timpului, limitări de dietă sau de preferințe muzicale.

Dintre zonele de activități, mi-au atras atenția cele de la Ursus, care au fost prezenți în tot festivalul, strategic. Pe lângă can-urile de bere cu design ediție limitată de festival, pe care le puteai recicla, inițiativă pe care o apreciez foarte tare, primeai cadou și un tricou simpatic cu un design la fel de cool la achiziția a 3 beri.

Toată lumea are cabină foto la evenimente, nu? Ei bine, la bârlogul Ursus puteai să te transformi în superstar și să ajungi pe coverul unui album muzical ca Bears & Roses, The Black Eyed Bears sau Arctic Bears. În plus, la scena Elements by Ursus a  mixat DJ HODOR, care știe să învârtă roata bini di tăt.

De la festival mai trebuie să menționez sandvișurile lui Hădean, pork’n pită, cu pulled pork și cel mai savuros sos de pătrunjel, EVER în chifle cu maia! Am împărțit unul cu Dragoș, & we loved every bite! Abia aștept să am ocazia să mai mănânc așa ceva.

Cât despre concerte, trebuie să mărturisesc că nu l-am prins pe Armin. Atunci ne-am consolat cu sandvișul genial de mai sus. M-am zbânțuit bine la Lost Frequencies, Don Diablo și Martin Garrix și i-am ascultat pe Hurts, Golan, Cuantune și Alexandrina. Din câte îmi amintesc. În rest, bucățele. Festivalul ăsta e atât de ofertant, că nu cred că am reușit să ne organizam suficient de bine să ne bucurăm de artiștii favoriți. Din nou, nu faceți ca noi, deși ne-am distrat foarte bine și așa.

Ce-am făcut în oraș

Am mâncat, evident. Am prins cazare într-o casă de artiști, prin cartierul Georghieni. Nu mă plâng de condiții sau de preț, gazdele au compensat orice lipsuri. Dar voi să nu faceți ca noi, să vă organizați din timp! Să vă luați concediu, bilete și cazare să fiți mulțumiți de alegerile pe care le faceți.

În Cluj au fost temperaturi record de ridicate în timpul festivalului, deci nu am reușit să ne bucurăm prea mult de ce are el de oferit. În plus, drumul și concertele ne-au secătuit de energie. Tot ce am reușit de data asta să facem a fost să mâncăm în oraș în două locuri simpatice, la Casa Tiff și Bujole, deși avem mult mi multe pe listă. Pe cel din urmă îl recomand cu căldură, m-au impresionat foarte tare atât mâncarea, cât și atmosfera.

M-am răzgândit de 2 ori și am reușit să ajung și anul ăsta la Untold. A meritat efortul financiar și de timp? Noi spunem că DA!

Voi ați ajuns vreodată la festival? Cum a fost experiența Untold pentru voi?