Când nu te mai simți bine în pielea ta, ce faci? Faci haz de necaz și te consolezi cu o înghețată decadentă sau faci ceva în privința asta?

În ultimii doi ani am luat în greutate 10 kg. Știu asta precis, pentru că acum 2 ani am fost refuzată la centrul de donare pentru că eram sub limita minimă de 50 kg. Ce am făcut eu atunci? Am început să mănânc puțin mai mult, să mai pun 1 kilogram pe mine, să pot să donez și eu sânge. Doi ani și 10 kilograme mai târziu, am fost refuzată din cauza alcoolului. Mi-am petrecut seara în vecini și am băut și eu, ca orice adult, două pahare de vin. Dar nu asta-i problema mea, ci faptul că mă complac într-un stil de viață nesănătos. Și mă și laud cu asta.

Ar putea să îți placă și Avem nevoie și de femei obișnuite

Greșeli de alimentație

Primul pas l-am făcut. Recunosc, am un stil de viață dezordonat și nesănătos, mănânc ce nu trebuie, când nu trebuie și cât nu trebuie. Cu alte cuvinte, sar adeseori peste micul dejun, la prânz mănânc ce prind și seara mănânc până nu mai pot. Și când spun seara, vreau să spun noaptea, după ora 8 sau ora 9.

Nu pot să spun că mănânc fast food des, ori că beau sucuri sau numai prăjeli, dar nu știu să combin alimentele, mănânc prea mult și cu nesaț și îmi fac TOATE poftele. În ultimul an am mâncat la burgeri de m-am plictisit. La fel și  cu pastele, pentru că se prepară ușor acasă și sunt gustoase, iar bacon-ul este în meniu săptămânal. La fel și cu dulciurile, am început să mă răsfăț cu orice-mi face cu ochiul la Mega, fără să îmi fie neapărat poftă. Doar ca să umplu coșul. În plus, mănânc des în oraș și niciodată nu mi-am comandat salate sau supe, doar cărnuri.

Stil de viață nepotrivit

Am program fix, la birou și asta înseamnă că mă trezesc undeva la 7.30, pe la 9.30 ajung la birou, iar seara ajung acasă cel mai devreme la 7.30, dar în general după ora 9. Sunt destul de activă din punct de vedere social și seara mă văd cu vreo prietenă, merg la film ori merg pe la un eveniment, dar timp de mers la sală ori de ieșit la alergat în jurul blocului, nu-mi fac.

Mă uit la multe filme, am o mulțime de seriale pe care le urmăresc, pe laptop sau pe Netflix, moment în care îmi place să și ronțăi ceva. A devenit un reflex condiționat și am uitat cum e să stau acasă și să  ascult greierii sau să-mi ascult gândurile. Nu îmi place să fiu doar eu cu mine, îmi distrag atenția cu un film sau un vlog. Da, am descoperit youtuberii de ceva vreme și le urmăresc pe Superwoman și Andreea Balaban în special.

Sunt sedentară

Mișcare? Drumul dimineața până la birou și înapoi acasă. La evenimente merg întotdeauna cu Uber sau Taxify, iar plimbările pe jos sunt mai rare decât mi-aș dori. Găzduiesc o bicicletă în casă, mă mai lovesc de ea din când în când, o mai iau uneori pe jos până la piață și cam atât.

Am avut câteva tentative în ultimii ani să mă apuc de sport, inițiative care s-au finalizat la fel de brusc precum au început. Am plătit abonament degeaba câteva luni la Worldclass, ba chiar și la Yoga la Carlos – cine știe, înțelege cât de mișto este – unde mi-a plăcut enorm atmosfera, dar și acolo am renunțat. Am fost și în programul Revvolution, despre care vreau să vă și povestesc, care m-a prins la început, dar am apucat să ratez 2 antrenamente și nu am reușit deloc să respect regimul alimentar de la nutriționist și am renunțat și aici.

Ce e de făcut?

De ce nu reușesc să o iau pe calea cea bună? Dacă dai scroll up, o să vezi la loc de cinste, pe mijlocul ecranului, numele blogului meu, Zâna Boemă. Boemă as in delăsătoare, când vine vorba de mine.

Să ai forme, să ai câteva kilograme în plus, nu e chiar un capăt de țară, mai ales că încă mă mai încap haine de acum 10 kg, iar iubitul și familia mă iubesc la fel de tare. Cu toate astea, nu mă simt bine în pielea mea și mă plâng că m-am îngrășat la fel de des pe cât mă laud că mănânc ce vreau și când vreau.

Ce e de făcut, deci? Să vreau să fac o schimbare suficient de tare. Să îmi setez obiective realiste și să am răbdarea și determinarea să le îndeplinesc. Să învăț să îmi ascult corpul, să îl respect și să îl iubesc, să îi ofer doar ce e mai bun. Noroc că am în jurul meu o grămadă de exemple pozitive, printre ele și cel mai apropiat este Daniela care urmează acum un challenge foarte simpatic, #farazaharadaugat, despre care vă invit să citiți și să vă inspirați de pe blog, aici.

Am văzut câtă bucurie și câtă satisfacție i-a adus provocarea asta. Mai multă decât plăcerea de moment pe care ți-o oferă un burger, un desert sau o înghețată decadentă. Am văzut prin ce schimbare majoră a trecut și Laura Mușuroaea, care a slăbit tot 10 kg și care arată extraordinar, pentru că face sport în mod constant. Să nu mai spun de Ioana Dumitrache, pe care o ador și care mi se pare o femeie extrem de mișto.

De astăzi o să schimb ceva!

Astăzi am mâncat aiurea, evident. Am început de dimineață cu un iaurt, apoi o banană, apoi la prânz o porție de ciorbă de pui (fără pâine!) și am căzut spre seară în ispita unei zacuști proaspăt gătite, cu multă pîine albă, până nu a mai intrat nimic. Am încheiat apoteotic cu două eugenii și câteva chips-uri, doar pentru că erau la îndemână.

• De astăzi nu o să mai mănânc noaptea. O să mă bântuie ideea asta, tocmai pentru că mi-am interzis, dar o să fiu tare.
• Nu mai mănânc în timp ce mă uit la filme și poate o las și cu filmele mai ușor.
• De astăzi o să încep cu câteva exerciții simple. Am descoperit că mi-e mai ușor să le fac în timp ce mă uit la un film sau la ceva interesant. Câte pot și încă una în plus!
• De astăzi o să beau mai multă apă, pentru că sunt deshidratată. Probabil de asta mă simt uneori obosită și fără chef de viață.
• De astăzi o să învăț să mănânc sănătos și să gătesc. O să mă documentez despre alimentație și nu o să mai plâng când ard mâncarea.

De astăzi o să mă iubesc din nou!

Știu că poate părea o nimica toată, dar pentru mine este ceva important. Nu mă simt bine în pielea mea și am de gând să fac ceva în această privință. În plus, am impresia că asta îmi afectează relația cu cei dragi, pentru că nu poți iubi pe altcineva dacă nu te poți iubi pe tine însăți.

Sunt curioasă, dacă ați trecut prin stări similare, cum ați reușit să treceți peste ele? Ce v-a motivat, cum ați continuat și cum v-ați menținut?