Cum a ajuns în viața noastră Indie, the british shorthair

Posted on

Îl știți cu siguranță de pe Insta și Facebook, unde v-am spamat cu poze și filmulețe. Indie, motănelul nostru british short hair este în viața noastră de doar 2 luni, dar acum nu îmi mai pot imagina diminețile fără torsul lui în ureche.

Cum a intrat în viața noastră Indie

Acasă, la țară, am avut mereu pisici, iar în ultimii ani sunt singurele animale din gospădărie. Cu toate astea, nu am luat niciodată în serios varianta să îmi iau și un animal de companie, până nu am ales să lucrez ca freelancer, de acasă. Iar când am văzut pe Facebook postarea unui prieten care căuta o familie iubitoare pentru pisoiul lui, nu am stat deloc pe gânduri.

Indie avea 3 luni atunci când a ajuns la noi, pe la finalul lui ianuarie. Era cadoul de Crăciun pentru fetița prietenului nostru, dar cum nu s-au adaptat, a trebuit să îi caute o nouă casă.

Atenție la proveniența animalelor de companie!

Odată ce l-am adus acasă pe Indie – King pe atunci, prietenii de pe Insta m-au ajutat să îi aleg noul nume dintre Indie și Rock – am început să caut informații despre rasa lui. Prima sursă, cea la care apelez și acum cu încredere, este un grup de facebook de owneri de british short hair. Deși am fost suspicioasă la început, mi se pare o comunitate ok, cu păreri argumentate și iubitori cu blănoșii lor. În plus, toate soluțiile pe care le-am pus în practică de aici au funcționat, pentru că erau din experiență.

Unul dintre subiectele tratate pe acest grup este proveniența pisoilor. În afară de magazinele autorizate, care ar trebui să fie surse safe, sunt o mulțime de crescători care au profitul ca interes, nu bunăstarea animăluțelor. Principalele probleme sunt că nu le asigură condițiile optime de creștere, se nasc în adevărate focare de infecție sau pur și simplu sunt luați de lângă mamele lor mult prea devreme. De aceea, aveți extra grijă atunci când vă măriți familia cu un animal de companie, oricare ar fi acesta. Iar dacă se poate, adoptați, vă asigur că primiți cel puțin la fel de multă iubire din partea companionului!

Ce ce hrănim pisoiul british shorthair

Când l-am luat în primire m-am simțit așa cum îmi imaginez că se simte o mamă când i se pune prima oară copilul în brațe: „așa, și acum ce fac cu el?”. Habar nu aveam de niciunele, iar păreri găsești cu duiumul pe net, mai ales contradictorii, care mai rău te încurcă. Ca și atunci când devii mamă, treci informația prin filtrele tale personale și alegi ce ți se pare potrivit pentru voi.

Indie are hrană uscată de la Royal Canin pentru puii british shorthair, cu care se înțelege extrem de bine. Îi umplu cam de 3 ori pe zi bolul cu bobițe, pe care le ronțăie fericit – sunt mai mari și am citit că forma aceasta de bobițe este specifică pentru rasa lui, care are un maxilar mai bine dezvoltat. Dimineața primește peste bobițe și 1/3 dintr-un plic de hrană umedă, Schesir cu pui. Bolul cu apă trebuie să fie plin în permanență, pentru că hrana uscată le provoacă sete și pentru că sunt predispuși la probleme renale.

Nu uita, primul lucru pe care TREBUIE să-l faci când aduci în casă un animal de companie este să mergi cu el la veterinar la o consultație și analize, ca să te asiguri că este sănătos, să îi faci vaccinurile și deparazitarea dar și ca măsură de siguranță pentru sănătatea voastră.

Ce accesorii sunt necesare atunci când îți iei pisică

Încep cu litiera, pe care trebuie să o ai din prima clipă în care aduci în casă pisoiul. Al nostru s-a dus direct la litieră să-și facă treburile, deci nu a trebuit să-mi fac prea mari griji în privința asta, chiar dacă ne-a lăsat câteva surprize prin casă la început. Este recomandată o litieră închisă pentru a avea mai multă intimitate, dar și pentru că au niște filtre care absorb mirosurile neplăcute. Dacă nu își acoperă treaba nr. 2, în funcție de cât de intens miroase hrana, o să cam miroasă și prin casă.

Litiera stă la baie, sub chiuvetă și are și un preșuleț special din plastic sub ea. Este util pentru că împrăștie nisipul atunci când își acoperă treburile. În ceea ce privește nisipul, am avut silicat la început, care este grozav pentru că neutralizează foarte bine mirosurile și nu se schimbă așa des. În plus, arunci fără griji bulgărașii în closet. Nisipul pe care îl folosim acum nu poate fi aruncat în closet pentru că riști să se înfunde. Am trecut la nisip pentru că blănosul nostru nu acoperea deloc nr. 2 și încercăm să trecem iar la silicat când mai crește.

În rest, ai nevoie de o perie pentru blăniță și de o unghieră/forfecuță specială pentru gheruțe, pe care e necesar să le tai în mod regulat, ca să nu te zgârie atunci când vă jucați. Mai sunt necesare și un accesoriu de ascuțit gheruțele, un culcuș sau poate un ansamblu de joacă care să le cuprindă pe ambele.

Personalitatea pisoilor british shorthair

V-am spus, eu am avut pisici la țară, care erau independente de fel. În afară de mama lor, care se pisicea pe lângă mine, niciunul dintre puii ei de-a lungul anilor nu a venit la alintat. De aceea îmi este atât de ușor să accept personaliatatea lui Indie, care stă la alintat sau vine în brațe doar uneori, când are el chef.

Când l-am adus acasă nu avea voie decât pe holul mare de la intrare unde avea culcușul și bolurile cu mâncarea și apa și în baie, unde este litiera. Ulterior, când ne-am mai obișnuit unii cu ceilalți, i-am dat voie și în camera de zi atunci când nu suntem noi. În rest, în bucătărie și dormitor nu are acces decât atunci când îi permitem noi.

Dimineața nu ne deranjează până nu ne aude că ne foim în pat. Când aude gălăgie din dormitor vine peste noi și miaună și toarce și dacă nu mă dau jos din pat, se așează în părul meu și toarce la ureche. Eu, care sunt cea mai morocănoasă înainte de cafea, acum sunt fericită în fiecare dimineață.

Cum ne distrăm

Nu avem jucării speciale momentan. Avem un canaf, un pluș micuț de la fosta lui familie și orice ambalaj care fâșâie poate deveni jucăria lui. E mare bucurie cu pops-urile ambalate de la Mega, jucăriile acelea micuțe colectabile pe care le primești la cumpărături. Și coada lui este una dintre jucăriile preferate.

Ar mai fi multe de povestit, mai ales la capitolul nume de alint. Puiule, iubițel, iubirică, puiul mamei, drăgălășenie, veverițoiule, closet, căcăciosule și lista de apelative continuă la nesfârșit. Prea rar îmi amintesc să-i spun pe nume, Indie.

La final, ca răsplată că ați avut răbdare să citiți atâta, vă las o serie de poze și vă aștept în vizită, să îl cunoașteți. Sunt sigură că Indie o să fie bucuros de vizită, mai ales dacă veniți cu bomboane ambalate, să le alerge prin casă. Promit să nu vă servesc cu alea de sub canapea, de la ultimul musafir! :))

0 Comments

Lasă un comentariu