Unde’s (t)REI, puterea crește și creativitatea sporește

Posted on

credit foto Restaurant Trei, Dan Dimitriu

Familia Marin este dispusă să facă orice efort pentru o mâncare bună, deci nu vom ezita niciodată să străbatem orașul pentru ciorba de salată și coastele cu piure de păstârnac de la (t)REI.

Locația

Noi locuim la capătul pământului orașului, de aceea încercăm să ne rezolvăm problemele cât mai aproape de casă. Avem 2 restaurante în apropiere ai căror clienți fideli suntem, iar când avem poftă să variem ne place să mergem să testăm ce mai este lăudat prin online.

Ideea de restaurant cu specific românesc nu ne atrage foarte tare, dar după ce am studiat noile preparate din meniul de vară al restaurantului  (t)REI mi-am spus că merită măcar testat. Prea erau frumos descrise și pozate.

Găsești restaurantul într-o clădire cu aspect interbelic, foarte bine păstrată, pe Calea Călărașilor nr. 3. Dacă-ți permite vremea, poți să iei masa pe terasa intimă din spate, acoperită de verdeață. Altfel, te poftesc înăuntru, la răcoare, pentru o masă copioasă.

Amenajarea este una clasică, dar cu bun gust și câteva detalii care îi oferă un plus de personalitate. Pervazurile sunt pline de decorațiuni precum plante vii, cărți și chiar un trofeu primit de unul dintre cei 3 owneri, care este sportiv. Na, c-am destrămat și misterul legat de nume, fără să vreau! 🙂

Ce mi-a plăcut cel mai mult, însă, este expoziția cu vânzare de tablouri. În acel moment era expus un ilustrator cu un stil ușor dark, dar care era cu adevărat pus în evidență într-un spațiu în care aparent nu are ce căuta.

Ce e de mâncare

Amenajarea ca amenajarea, dar de mâncare ce aveți? Meniul mi se pare un mix exchilibrat și jucăuș, cu opțiuni pentru toate gusturile. Ce nu o să găsiți la ei niciodată – susțin ownerii – sunt preparatele ”clasice” precum șnițel cu cartofi prăjiți sau alte combinații la fel de ”creative”.

Fiecare categorie din meniu are câte 3 opțiuni, astfel că la categoria de aperitive ai de ales între un pateu de casă, un platou românesc și unul de pește. Am cerut în mod special o felie de babic de pe platoul românesc, să vedem dacă oamenii știu să-și aleagă furnizorii cum trebuie. Trebuie să confirm că era din ăla bun, cu care facem și noi contrabandă din sârbăria de la Buzău. Zacusca se prepară acasă, în familie, iar restul ingredientelor tradiționale sunt aduse și ele de la sursă.

Că ești carnivor, vegetarian sau pasionat de bucătăria din ”lumea nouă” ai garantat opțiuni savuroase pe care te invit să le studiezi direct în meniu. Să îți testez glandele salivare și imaginația, dacă le poți ține în frâu când citești descrierea.

Testat de papilele noastre

Pe lângă hidratarea corespunzătoare cu limonade generoase, de mentă respectiv căpșune, am început ospățul cu o ciorbă de salată și o salată lyoneză. Dacă ciorba a venit cam fierbinte – puteți să o cereți rece, apropo – salata a venit prea gustoasă. Eu am revendicat ciorba pe care am scurs-o până la ultima picătură, iar Dragoș a dat gata salata cu piept de rață până la ultima firimitură de bacon crocant. Piept mai fraged (de rață) eu una nu am mai gustat pe nicăieri.

Ciorba mea a fost deasă și sățioasă, așadar mi-am dat silința să mă înfrupt și din felul principal, coaste cu piure de păstârnac. Dacă vă face să strâmbați din nas pâstârnacul înseamnă că nu l-ați mâncat gătit cum trebuie, așadar faceți repede o rezervare la (t)REI. Cred că aș mai fi adăugat ceva condimente aici, parcă era prea mult dulce în farfurie, zici că erai la desert deja. Dacă e dulce #fărăzahăradăugat nu mă supăr!

Dragoș a ales ca fel principal Pulled Pork Cubanos, un sandviș care ne-a amintit de prietenii de la Cubano food truck. Dacă ați mâncat amândoi la primul fel puteți să împărțiți liniștiți sandvișul ăsta la felul doi, ca în Doamna și vagabondul. Sandvișul cu porc gătit lent vine însoțit de cartofi crocanți și o salată coleslaw cremoasă, pe care jumătatea mea carnivoră a lăudat-o în mod special.

Am încheiat – deși nu prea mai era loc – cu o Meringata, o prăjitură din blat de bezele cu o cremă semifreddo. Și-am terminat cu gândul că ne mai întoarcem.

De ce (t)REI

Cel mai tare îmi place la o degustare de meniu să îi cunosc și să îi trag de limbă pe ”oamenii din spate”. I-am cunoscut cu această ocazie pe doi dintre cei trei owneri, cu care am povestit despre provocările unui astfel de business, despre ingrediente și rețete. Povestea e simplă, trei prieteni gurmanzi și-au pus la un loc resursele pentru a deschide un restaurant mai pe gustul lor, dar care să îi complimenteze și pe clienții lor, să îi fidelizeze prin rețete fără artificii, cu gust și arome cistite.

Noi o să ne întoarcem cu siguranță pentru mâncare, dar și pentru atmosfera liniștită și relaxată, fără fandoseli.

Dacă ai fost și tu la (t)REI sunt curioasă ce ai mâncat și cum ți s-a părut?

0 Comments

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.