Se spune că nu haina îl face pe om, dar cu siguranță poate oferi o mulțime de indicii cu privire la caracterul lui, dacă știi să le citești.
Ia este o astfel de haină, sau cel puțin aceasta era una dintre funcțiile ei atunci când constituia portul de zi cu zi. Astăzi doar puțini dintre noi mai știu să citească semnificațiile cusăturilor, să interpreteze semnele, să asocieze croiala și materialul zonelor sau statutului social al purtătorului. Și chiar dacă știi să le citești, mesajul nu mai are relevanță.
Prea ne grăbim să adoptăm noul
Nu am crescut într-un mediu în care tradițiile să fie iubite, dimpotrivă. La țară, unde am crescut, am simțit mai degrabă nevoia de a adopta orice este nou și modern, uneori fără a sta prea mult pe gânduri. De la noile tehnologii care ne fac viața mai ușoară și care ne alienează, până la hainele moderne, prea ne grăbim să adoptăm noul.
Am moștenit dragostea față de obiectele vechi de la tatăl meu. El lucrează de mai bine de 10 ani în Anglia, de unde aduce mereu fel și fel de obiecte cumpărate din târgurile de vechituri, iar acasă a încercat să salveze cât de multe a putut de la bunici. Una dintre alinările de a fi departe de casă și de familie este că oamenii de acolo pun preț pe tradiție și își apreciază trecutul.
Trendul este favorabil tradițiilor
La țară, la granița dintre Buzău și Vrancea de unde sunt eu, nu am văzut niciodată oameni în port popular sau vreo inițiativă de conservare a tradițiilor. Sau poate nu am intrat eu în contact cu astfel de oameni? De când am ajuns la București și am descoperit târgurile de antichitați și târgurile tradiționale mi-am cultivat tot mai mult gustul și pasiunea pentru portul tradițional și obiectele cu poveste. Din fericire, trendul este favorabil tradițiilor, astfel că au apărut și am descoperit o mulțime de oameni care promovează portul popular și bunele obiceiuri.
Eu nu am moștenit o ie din familie și încă nu mi-am cumpărat una, dar mi-o doresc mai ceva ca pe o rochie de designer. Voi încerca să adun pe blog, pentru voi, mai multe surse din care putem achiziționa o ie autentică, nouă sau cu poveste, să știm unde să căutăm atunci când vrem să ne îmbogățim garderoba.
Ia și femeile care o poartă
Astăzi vreau să vă prezint câteva femei care au adoptat portul popular în viața de zi cu zi. Sunt femei din jurul meu, femei obișnuite, care au simțit chemarea și farmecul aparte al iilor. Haideți să le admirăm și să le arătăm toată aprecierea noastră, o merită cu prisosință!
Dacă vrei să faci parte din galeria aceasta, aștept cu drag și pozele tale pe email la [email protected]
Alexandra Giuca ”Această cămașă a fost cusută de bunica mea, într-un sat din sudul României. Copilăria și vacanțele adolescenței le-am petrecut alături de bunici, la țară, iar amintirile frumoase petrecute alături de ei mi-au rămas în suflet. Ori de câte ori port iile cusute de ea, pe care le admiram adesea vara când le scotea la soare din lada de zestre, o port din nou în suflet și toate lucrurile bune și frumoase pe care le-am învățat de la ei.”
Foto Deer’s PhotographyIoana Capanu ”Dau timpul înapoi, până în timpurile de dinaintea Primului Război Mondial. Țara era înfloritoare, iar atunci străbunicii mei au venit din Imperiul Austro-ungar în tânăra Românie pentru a construi căi ferate. Nu cunosc exact anul sosirii lor pe aceste meleaguri, dar au fost vremuri prospere și în același timp complicate. După izbucnirea Primului Război Mondial, străbunica mea, Emilia, a încetat să mai vorbească limba germană pentru că era batjocorită de copiii de pe stradă. Mai târziu s-a măritat cu un român și a dus mai departe tradiția germanică în familie: precum felurile de mâncare, unele dulci, educația strictă, cultul unei familii unite. Familia a pus bazele primei fabrici de arcuri din România care se află pe strada Cuțitul de Argint și care producea pentru mărci celebre de autoturisme precum Rolls Royce sau Buick. În acele vremuri era o adevărată mândrie să deții o ie, iar Regina Maria a creat un adevărat trend din costumele tradiționale românești. Nu cunosc toată povestea iei mele, dar am aflat că are peste 100 de ani, este țesută din cel mai fin borangic și este împodobită cu toporași și alte flori, ce te duce cu gândul la anemone. Este o ie colorată, un model atipic pentru România. Mi-a dăruit-o bunica mea, în vremea când eram încă adolescentă. A scos-o din ladă ca pe un obiect valoros și mi-a spus foarte serioasă că și mama a purtat-o în tinerețe! Ia mea a călătorit în Provence, în Mykonos, a partyicipat la serate mondene și la festivaluri ecvestre. Ia mea este răcoroasă si frumoasa, dar mai presus de toate are o valoare sentimentală inestimabilă pentru că este un obiect simbol al familei mele!”
Ioana Stănescu, Colorate ”Ia am achiziționat-o de la un boutique din centrul vechi, boutique ce aparține unei doamne in vârsta, care reînvie ii-le. Ma dusesem să cumpăr una cadou pentru verișoara mea si intr-un final am plecat nu doar cu 1, ci cu 2 :)) Nu aș ști să spun exact din ce zonă este însă am fost fascinată de poveștile spuse de doamna simpatică ce îmi spunea că acum nu prea se mai găsesc ii de calitate, marea majoritate se produc în China si că materialul din care este confecționată a mea este un in cum mai rar întâlnești. În poză eram la un eveniment cu farfuriile mele, farfurii ce fac parte dinte-o colecție ce se numeste #iubesteromaneste. Mi s-a părut că eram în ton atât cu mesajele cât și cu îndemnul de cumpăra local.”
Daniela Niculi poartă o ie cusută recent, care abia așteaptă să fie martora lucrurilor minunate pe care i le-a pregătit viața.
Izabela Măndoiu – Mi-am dat seama că vreau să fac ii în primă fază, atunci când am primit IA DE LA BUNICA. Le vedeam pe femeile din familie că se îmbrăcau în ii foarte frumoase și colorate, așa cum este specificul zonei mele, Argeș, însă momentul în care am primit ia cadou, am fost fermecată. Legătura specială dintre o bunică și nepoată poate fi foarte greu verbalizată, însă semnificația aceastei legături poate fi transpusă într-o ie cu motive românești, care va dăinui peste ani.
Anda Suman, owner Caterine, poartă o ie cusută cu mâinile ei. Grădina bunicii este sursa de inspirație în creațiile mele. Îmi aduc aminte diminețile petrecute sub bolta de trandafiri, hortensiile și pânzele ce spun povesti peste timp. Trandafirul,simbol al eleganței, reprezintă frumusețea, prospețimea, dorința femeilor de a fi iubite și admirate. Trandafirul traditional mai este numit si floarea iubirii pentru ca nu se ofilește niciodată. Un simbol al nemuririi și al frumuseții prezente în toate ființele, trandafirul aduce vitalitate și puritate sufletească.
Denisa Radu ”Pentru mine, fiecare ie spune o poveste și când povestea este despre familie, e și mai cuceritor! Ia-mi preferată este ia cusută cu drag de străbunica lui Ștefan, soțul meu. Are peste 100 de ani și culorile sunt la fel de vii de parcă ar fi fost cusută ieri. Cred foarte tare că tradițiile păstrează țara noastră vie, iar portul tradițional și, în special, ia sunt două simboluri care mie-mi sunt tare dragi și le port cu mare bucurie. Am o vorbă pe care o repet în diferite instanțe: să purtăm ce ne face bine! Mie ia-mi face bine.”
Iulia-Victoria Neagoe – Luviane atelier de parfumerie – poartă o ie cusută cu fir de mătase pe borangic, cu motive oltenești.
Iulia-Victoria Neagoe – Luviane atelier de parfumerie – poartă cu bucurie o ie de mireasă de Argeș pe care o adoră.
Alina-Maria Moraru Costumul este din zona Argesului, cusut de mama și de bunica mea, pentru cununia mamei mele. În ziua cununiei am ales sa ne purtam în straie tradiționale, pentru că așa am înteles noi să ne exprimam bucuria de a fi români, de a păși în viitoarea familie în port național, și mai ales în memoria bunicilor nostri care nu mai sunt printre noi.
Laura Nicolau (owner LINia13) poartă o ie moștenită de la bunica, cea care a și cusut-o și este reprezentativă pentru zona Prahova – Breaza . ”Am pastrat motivele vechi, broderiile ingalbenite, mostenite de la bunica si transcriem traditIA, pentru ca la LINia13 ne place sa asternem bucurIE pe panza. BucurIA ta cum arata?”
Raluca Buzianu (Romanian Blouse) poartă o ie veche de peste 150 ani, din zona Tismana.
Sînziana Năstase poartă o ie veche, pe care și-a făcut-o singură cadou dintr-un magazin online. Este o ie de fiecare zi, dar cu un model de cusătură fantastic.
Christine Cioboata ”Poza este făcută într-un loc drag mie, în satul Coșbuc ( aproape de locul unde m-am născut), pe podul iubirii ( construit in 1778 de către oamenii locului după planurile unui arhitect din Tirol). I s-a spus podul Iubirii pentru că era locul de întâlnire al tinerilor îndrăgostiți. Costumul cu care sunt îmbracată este primul meu costum din colecție, cadou de la mama mea. Este un Costum de Muscel din perioada interbelică, probabil in jurul lui 1920-1930. Cămașa este lungă, întreagă, pe pânză țesută în casă, cu o parte din model țesut în razboi. Parctic pânza a venit deja țesută cu modelul burgund al costumului, cu ușoare urme de culoarea mierii poliflore. Modelul este completat de o fină cusătură de mână care este făcută atât cu arnici de culoarea vinului ( arnici este vechea denumire a firului de bumbac) cât și cu inserții de fir metalic cu miez de borangic (firul metalic vechi era o bandă extrem de subțire metalică înfășurată pe un miez de fir de borangic – mătase). Cumva am reușit să aleg poza care are și rădăcinile mele (datorită podului și lemnului – bunicul meu a terminat scoala de arte și meserii de la Salva- în apropierea localității cu podul, una dintre cele mai faimoase din acea vreme la secția de prelucrare a lemnului) și iubirea /pasiunea pentru cămși/ii (le iubesc pe toate și mă fascinează cât de diferite pot să fie pe teritoiul tării noastre) și puțin din mama (chiar dacă nu este moștenire de famile costumul, e cadoul pe care mi l-a făcut mama mea). Am pus la un loc și Ardealul și Țara Românească și dacă pun la socoteală faptul că șosetele vin din Bucovina… am cam pus toată țara în poza asta:). Cu costumul acesta am intrat în Cartea Recordurilor împreună cu cei de la Năsăud, de maialul elevilor anul trecut, când am participat la cea mai mare horă „jucată”de oameni îmbrăcați în costumul popular.”
Armina Popeanu, designer Lyria Ia este veche de peste 100 ani și a fost cadou de nuntă de la soacra mea. Este cusută de străbunica ei și are peste 1000 de mărgele aplicate. Față de celalalte ii din colecția mea, aceasta nu este brodată, ci întreaga simbolistică din zona Moldovei este ilustrată cu mărgele, în cromatica zonei.
Este “piesa” lui Burebista (pentru necunoscători, omul meu). E veche de peste 150 ani. A fost pudrată, cu nisipul vremilor trecute și nicicând apuse, pe ici pe colo, nițel *obosită dar emanând fălnicia și bucuria celui care trupul și l-a înnobilat cu ea! A primit-o de la un prieten, impresionat și fascinat de iubirea lui Burebista pentru neam și glie. (Acesta la rândul lui achizitionand-o de la o bătrână, cu intenția de a o folosi ca decor în cârciuma sa). M-am strecurat în povestea ei, la zilele Monteorului de la Buzău, unde alături de cei care au slăvit obiceiurile dacice am adus onor neamului străbun. Purtați ie și veți putea realiza conexiunea cu universul timpurilor trecute, cu fălnicia bunilor ai căror vlăstari suntem!!
Andreea poartă o ie primită în dar de la educatoarea ei, iar poza este la prima serbare în calitate de educatoare a Andreei.Elena, această zână boemă asumată, poartă un costum compus din piese din colecția pusă la dispoziție de Fata cu ie.
0 Comments