Pentru cei care aleargă toată săptămâna într-o cursă contra cronometru, recomandarea mea de oază urbană vine la fix, pentru că vă oferă liniștea să vă auziți gândurile și o mulțime de preparate cu savoare italiană. Combinația câștigătoare!
Alerg să fac cât mai multe lucruri în timpul săptămânii, să mă văd cu cât mai mulți oameni, să descopăr locuri și lucruri noi, să testez tot ce se poate. Sunt o fire curioasă și sociabilă, îmi place stilul ăsta de viață, dar am și eu momentele mele de leneveală cruntă în weekend, în care încerc să îmi reiau suflul și să mă pregătesc pentru o nouă săptămână de ”alergat”.
Weekendul trecut am fost invitată să descopăr un restaurant cu specific italian, Trattoria Garibaldi, pe care vi-l recomand și vouă doar pentru că voi, cei care mă citiți, îmi sunteți dragi. Altfel, nu aș vrea să dezvălui oricui această oază urbană de liniște și savoare, aș prefera să păstrez locul cât mai secret, să mă pot bucura eu și apropiații mei de el. Înțelegeți voi ce spun, nu?
Ei bine, sâmbătă, pe o ploaie rebelă de vară, am pornit curioși către Trattoria Garibaldi, să vedem ce are de oferit. Era date-ul nostru săptămânal, deci îmi doream sincer să îmi pot impresiona jumătatea și să fiu la rândul meu impresionată. Nu prin artificii sau alte cine știe ce curiozități, ci prin calitate și profesionalism și asta am primit.
Locația
Pentru noi, drumul a fost destul de lung, pentru că venim din Militari, dar am avut noroc de drum liber și am făcut doar 25 minute cu mașina de la Păcii până la strada Olimpului nr. 24, unde este situat restaurantul. De când am ajuns am fost extrem de impresionată de arhitectura clădirii în care este Trattoria Garbibaldi și de terasa intimă și elegantă. Strada este extrem de liniștită, traficul redus și multe clădiri frumoase, bine întreținute, care te îndeamnă la o plimbare mână în mână după masă.
Amenajarea
Restaurantul este împărțit în două zone, una la interior, cu un aer clasic italian și o terasă suficient de generoasă cât să găzduiască o petrecere cu cei dragi, aproximativ la fel de mare ca și interiorul. Mobilierul din lemn masiv, ferestrele tip vitraliu, lustrele din sticlă colorată și pictura de pe perete m-au transpus în ceea ce-mi imaginez eu o trattoria autentică – nu am fost niciodată în Italia.
Terasa este acoperită cu o pergolă din lemn vopsit în alb, cu coloane elegante romane, plante verzi superbe și mese generoase. Încă ploua când am ajuns noi, dar o parte din terasă este acoperită și ferită de ploaie, așadar am ales să stăm afară.
Meniul
Lăsând la o parte atmosfera, care nu-ți face mâncarea mai gustoasă sau meniul mai inteligibil, trebuie să mărturisesc faptul că meniul este foarte bine structurat, cu o grafică care îți permite să parcurgi cu ușurință listele de preparate și să comanzi fără să ai nevoie de translator. Am văzut meniuri din ce în ce mai proaste în ultima vreme, aglomerate, cu fonduri indescifrabile, de aceea apreciez atunci când pot să-mi aleg preparatele fără asistență.
Pe lângă detaliile tehnice, meniul cu specific italian – doar eram la o trattoria – este extrem de variat, cu opțiuni pentru toate gusturile și buzunarele. De la paste și pizza, la preparate cu fructe de mare și antipasti felurite, ne-a fost tare greu să ne decidem pentru că toate ne făceau cu ochiul.
Servirea
Ospătarul nostru a fost extrem de amabil și bine instruit. Un alt aspect important într-un restaurant, care poate strica atmosfera, este servirea. Poate că a contat și faptul că în acel moment eram doar noi pe terasă, dar chiar am simțit că ospătarul este acolo să ne facă alegerea mai ușoară, să ne asculte și să ne ofere o experiență perfectă. Era genul acela de om care, a doua oară când te întorci, te salută familiar și îți reține preferințele, ca un complice.
Mâncarea
Noi am început cu o gustare pentru doi, un ”platouaș” cu de toate, pe care l-am ras în doi timpi și trei mișcări, așa de bun a fost! Antipasto Garibaldi per due conține legume la grătar, prosciutto, salam, gorgonzola, parmezan, roșii cherry, boccocini. Le-am udat pe toate cu o limonadă cu ghimbir și rozmarin și un ceai alb, Pai Mu Tan.
Ca fel principal eu am ales midii picante în vin alb, iar Dragos spaghette milaneze. Nu am fost noi prea creativi, nu avem gusturi complicate, dar nu trebuie să alegi ceva prea sofisticat ca să te bucuri de o masă plăcută. Mâncarea trebuie să fie savuroasă prin simplitatea ei și aici așa a fost. Am încheiat ghiftuiți, că altfel nu pot să spun, cu o porție de înghețată asortată de vanilie și cacao.
Am scris cam mult pentru un review de restaurant, nu-i așa? Tot ce pot să mai adaug este că abia aștept să ajung data viitoare la Trattoria Garibaldi, să testez și alte preparate.
0 Comments