#olunainSicilia cum am ajuns aici

Posted on

Profit de un zbor lin să fac o mărturisire care mă apasă deja de ceva vreme, ca să avem o vacanță cât mai liniştită.

Luna de miere la care nici nu am sperat

Nu am luat în considerare varianta unei „luni de miere”, deşi ne-am căsătorit anul acesta. Sunt freelancer şi am decis ca veniturile să le reinvestesc până voi avea mai multă stabilitate financiară. E normal la început şi mi-am asumat asta, oricât de greu va fi.

Ne-am decis, în schimb, să călătorim prin țară, să avem încă un concediu activ, în familie. Aşa am ajuns să ne ne începem vacanța în doi la Untold şi să o continuăm cu un circuit prin partea de vest a țării alături de cei dragi. Numai că din prima zi din circuit, Dragoş a avut dureri abdominale care l-au ținut la pat până când am ajuns înapoi acasă, la Bucureşti şi încă vreo 2 săptămâni apoi.

Deşi am trecut prin atâtea împreună, altele şi mai şi, m-a dărâmat să îl văd neputincios. Iar. Dar cel mai tare doare faptul că nu pot face nimic să îl ajut, neputința.

După vreo 3 săptămâni de dureri, în care nu a mâncat mai nimic, am aflat şi diagnosticul. Un chirurg a fost cel care ne-a liniştit cu vestea că în cazul lui nu este nevoie de operație pentru a se vindeca. Nu vă pot descrie cât de uşori ne-am simțit amândoi atunci!

Cum am ajuns în Sicilia

Bucuroşi că am scăpat de necaz, o nouă oportunitate s-a prezentat imediat. Eram la mare când am aflat că există un centru de dializă de vacnță în Sicilia, iar reprezentanții ei erau acolo să ne prezinte opțiunile.

Cu teamă, dar cu o dorința copleşitoare de a lăsa toate problemele în urmă, ne-am rezervat locurile în cel mai apropiat interval posibil.

Iată, aşadar, cum am ajuns să plecăm într-o vacanță atât de lungă şi de ce am ales fix acest loc. În Sicilia locuim la Trapani, într-un studio, în apropiere de centrul de dializă şi vom trăi ca nişte localnici boemi. Am planificat plimbări lungi, multă mâncare bună căci altfel nu se poate, linişte şi noi doi de mână.

Trebuie să te împaci cu viața ta

Am evitat să scriu detalii despre starea de sănătate a soțului meu, dar nu este o ruşine şi nu este ceva ce a ales, ci este realitatea noastră. Nu consider că mă plâng, consider că fac puțină lumină în mintea celor care îşi pun întrebări şi poate ne judecă fără să ştie. Pentru că şi noi o facem, tot din neştiință, cu alții.

O fac pentru aceia dintre voi care cred că viața lor este nedreaptă şi care țin pentru ei durerile, fără să ştie că realitatea e ceea ce faci cu ce ai.

Mi-ar plăcea să vă cunosc şi pe voi mai bine, să vă aflu gândurile şi grijile, poate prin faptul că le mărturisiți le mai alinați.

Fiecare persoană este unică, fiecare relație la fel. Iar viața ne rezervă o mulțime de provocări, să le înfruntăm mereu cu capul sus şi să profităm de orice oportunitate.

3 Comments

  1. Mihaela says:

    Ce fain ai scris 🙂 Sunt de acord cu tine, viata are tot felul de surprize, frumoase sau provocatoare. Important este cum alegi sa le privesti. Multa sanatate si sa va iasa totul asa cum doriti.

    1. Zâna Boemă says:

      Multumim, Mihaela! Este o lupta continua, o lupta cu tine insati, iar daca ar mai trebui sa lupti si cu morile de vant aka prejudecatile celor din jur… ar fi sortit esecului. Este o lectie pe care am invatat-o pe pielea mea. Numai bine si voua, drumuri line si pline de farmec!

  2. #olunainSicilia Primele impresii despre Trapani – ZÂNA BOEMĂ says:

    […] cev-am povestit cum am ajuns tocmai în acest loc aparent anonim, am decis să vă scriu şi câteva impresii la prima vedere, ca să facem o […]

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.