Nu știu voi cum vă petreceți serile, dar eu găsesc mereu chestii interesante de făcut. Seara trecută, spre exemplu, am avut de ales între o super-petrecere (Gala Men’s Health Men of the Year) și vizionarea de presă a filmului Mame bune și nebune 2. Și zapat între Netflix și HBO GO, cu un pahar de vin de dimensiunea unui acvariu într-o mână și motănelul tărcat în cealaltă.
Am ales a doua opțiune, deși mă tenta foarte tare și petrecerea. Am fost destul de antisocială în ultima vreme și simt nevoia unei extravaganțe: să ies din hainele comode și călduroase tip sac, să probez ținute sexy dar incomode, să primesc complimente și să aflu ultimele bârfe din industrie. Din când în când, serile de genul ăsta chiar au farmec. În loc de dureri de picioare, m-am ales cu dureri de maxilar. O alegere bună, nu-i așa?
Aventurile de Crăciun ale mamelor mi-au pus zâmbetul pe buze, pentru că e simplu să te amuzi pe seama altora. Pe alocuri m-am regăsit în unele situații, iar în altele m-am amuzat așa cum o poți face doar la o comedie tipic americană, bazată pe stereotipuri și glume porcoase. Dar crezi că mă mai miră ceva? Nu, nu, viața bate filmul în orice poziție.
Pentru acelea dintre voi care nu au văzut primul film, uite pe scurt care este povestea. Trei prietene, mame de 30+ ani, se trezesc cu mamele lor în vizită de Crăciun, fapt care le adaugă presiune în viață într-o perioadă și așa plină de stres. De ce să nu recunoaștem, perioada Sărbătorilor este una încărcată de emoții și stres, iar cele mai multe dintre noi trec printr-un carusel emoțional. Cine nu se recunoaște în scenariul acesta să ridice mâna și să-mi spună și mie ce a fumat! Glumesc, dacă ești Zen de Sărbători nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine. 🙂
Vizita mamelor de Crăciun ar trebui să fie motiv de bucurie, dar pentru ale noastre eroine, care fac eforturi să se mențină pe linia de plutire, înseamnă regresia la o etapă peste care sperau că au trecut. Adevărul este, însă, că vom rămâne copiii părinților noștri pentru totdeauna și vom fi mereu la fel de vulnerabili în relația cu ei, deci ar trebui să punem lucrurile la punct atunci când este cazul. Sau riscăm să îi pierdem și să nu ne încheiem socotelile cu ei.
Avem, așadar, 3 tipologii de mame-bunici ”denaturate”: mama dependentă de control, mama dependentă de copil și mama iresponsabilă. Cu cele mai bune intenții (să spunem) fiecare își dă în petec și-i face fiicei viața un calvar în cele câteva zile dinaintea Crăciunului.
Chiar dacă pe afiș sunt în prim plan mamele-fiice, mamele-bunici sunt cele care dau tot farmecul filmului. Nu că nu m-am amuzat în scena în care Mila Kunis, Kristen Bell și Kathryn Hahn s-au îmbătat în mall și i-au dansat Moșului în poală sau au furat bradul dintr-un magazin, dar bunicile au fost și mai și. Nu faptele lor au fost neapărat cele mai wow, ci interpretarea. Nu știu cine ar fi bombănit mai bine decât Christine Baranski, ar fi căzut de pe bar mai cu haz decât Susan Sarandon sau ar fi adulmecat mai pasional părul fiicei sale ca Cheryl Hines. Vă spun cu mâna pe abdomenul care încă mă doare de la râs, mamele astea sunt date naibii!
Contează și cu cine mergi la film, evident. Dacă ai o companie plăcută, orice film poate fi o experiență și mai reușită, iar eu am avut cu cine să comentez și să mă amuz și mai copios. Să nu mă blamați, deci, dacă vouă nu o să vi se pară la fel de haios.
Vă las și trailerul, să vă faceți o imagine mai bună asupra filmului și vă invit să-mi povestiți și despre relația cu mamele voastre. Promit să o fac și eu cândva, doar că acum nu aș avea ce să scriu aici despre ea în ton cu filmul. E o super femeie, pe care o ador!
0 Comments