Când m-am trezit de dimineață aveam 30 de ani

Posted on

M-am temut de ziua de asta, de numărul acesta, dar când m-am trezit de dimineață mi-am dat seama că sunt aceeași persoană. Am închis ochii și m-am întors pe partea cealaltă.

Nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi sărbători 30 de ani în Sicilia, că îmi voi clădi o viață aici. Proaspăt măritată – de un an, deja –  cu un job într-un domeniu total diferit față de ce făceam anul trecut, cu o prietenă poloneză de care m-am lipit ca scaiul și un soț care ar face orice pentru mine. Și eu pentru el, căci așa am ajuns aici.

Am avut un an greu, după niște ani încercați. Am plâns poate mai mult decât de obicei, am luptat cum am putut mai bine și am mers înainte mereu, chiar și atunci când tot ce îmi doream era să mă fac mică și să dispar. Sunt dimineați în care mă trezesc cu inima cât un purice, sunt seri în care nu pot să scap de griji și gânduri decât adormind la filme. Sunt momente în care vreau să îmi fac bagajele și să plec acasă, dar îmi dau seama că toate nesiguranțele pleacă din interior și că nu contează neapărat locul în care sunt, ci mai degrabă felul în care privesc viața.

Anul 30 mă găsește într-o altă țară, altă casă, cu un alt job, cu un alt anturaj, alt stil de viață, alt peisaj… cum au reușit toți ceilalți să facă schimbarea asta, nu îmi dau seama, dar printre temerile și grijile care mă cuprind adeseori sunt și mândră. Nu m-am crezut niciodată în stare să fac pasul acesta, dar uite unde am ajuns! Poate nu am câștigat (încă) primul milion de euro, dar mi-am demonstrat că pot mai mult decât aș fi crezut vreodată.

Ce mă sperie cu adevărat de acum înainte? Viteza cu care se scurge timpul, într-un ritm prea alert. Sau poate că ar trebuie să îmi reamintesc cum să mă bucur de moment, să nu fac nimic, să nu trăiesc în alertă. Asta simt că este lecția pe care trebuie să o învăț la 30 de ani. Asta și să am mai multă grijă de mine, căci bateriile sunt deja pe ducă.

Cea mai mare realizare de anul acesta nu este faptul că am reușit să învăț o limbă străină, să încep un job diferit, să mă descurc în situații în care nu mi-aș fi imaginat că voi fi vreodată, ci doar faptul că am spus cu voce tare (și am simțit acest lucru) că sunt fericită cu cine sunt acum. Cu greșelile pe care le-am făcut, cu toate calitățile și defectele, cu mentalitatea și personalitatea mea. Nu vreau să fiu altcineva, vreau să fiu eu.

Vârsta este doar un număr. Poate că viața m-a făcut puțin prea înțeleaptă în unele privințe, poate că în altele am rămas prea ingenuă, dar la 30 de ani sunt fericită să fiu eu.

  • Share

3 Comments

  1. Gabi Ralea says:

    La multi ani frumosi, draga Zana boema! Bucura-te, nicio zi nu va mai fi la fel!

  2. Alexandra says:

    Love you pentru gandurile astea 🙂 Nici ca puteai s-o spui mai bine.

  3. Dela Iovan says:

    Fa RAI din ce ai, un super mesaj promovat de Liliana, e minunataaaa!!!!!
    La multi ani din <3 …si eu am trecut prin asta in anul 2000 tot in Italia (nord) dar erau alte timpuri…bucura-te de viata de zi de zi ca timpul trece inesorabil….mult succes in tot ceea ce-ti propui, salutari din Tenerife!!!!

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.