Sunt într-o relație relaxată, plină de iubire și înțelegere, un vis devenit realitate aș spune, dar cumva, ceva, nu merge cum trebuie.
Eu sunt acasă, la București, el e plecat din oraș cu treabă. Asta în condițiile în care luni, miercuri și vineri el e la tratament și nu e în cea mai bună formă când ajunge acasă, la ora 9, când servim cina împreună. Ce reușesc să încropesc, nu sunt deloc talentată sau pasionată de bucătărie, dar nu l-am auzit să se plângă așa cum o fac eu. Ne rămân, așadar, serile de marți, joi și weekendurile, dar apar mai mereu alte angajamente care mă țin pe mine departe de casă și la care nici nu reușesc de cele mai multe ori să mă relaxez cât să mă bucur de ele.
Dimnețile sunt mereu în grabă, abia dacă reușim să ne bem ceaiul și cafeaua împreună. Am tot încercat să ne trezim mai devreme, dar la orele la care ne băgăm la somn – nicio șansă! Oricum, nu ies pe ușă fără pupicul regulamentar, pentru o zi mai bună. Ajută, până ajung în tramvaiul 41 și s-a dus tot Zen-ul, când sunt strivită între alți oameni la fel de ofuscați ca și mine.
Ne sunăm în timpul zilei, să știm unul despre celălalt, ne trimitem link-uri interesante, ne cerem favoruri și uneori mâncăm împreună la prânz, momentul meu favorit din zi. Pe lângă faptul să sunt gurmandă, prânzul e un moment grozav să ne petrecem timpul împreună, chiar dacă e în grabă și cu ochii în emailuri. Încă avem chef de glumițe.
Majoritatea subiectelor nostre de discuție sunt de pe net. Căutăm cazare pentru întrunirea moto din iunie, eu îi arăt pisici, el îmi trimite articole mult prea complexe să le diger, etc. Ba chiar și supărările noastre sunt pe marginea faptului că nu ne-am uitat la ce ne-am trimis mai devreme, pe mess. Ah, și pentru că iar am întârziat și am petrecut prea puțin timp împreună.
Mă simt prea confortabil într-o situație care nu vreau să fie norma în relația noastră. Suntem practic colegi de apartament care stau unul lângă celălalt, dar cu ochii în telefoane. Și nu e doar părerea mea, chiar și colegii de la birou discutau pe tema asta – cum ne strică social media viața de cuplu. Cam așa-i, chiar dacă nu ne convine să o recunoaștem. Partenerul tău ce face în timp ce tu citești despre relația altuia?
Bun, acum că m-am plâns, e timpul să vin cu soluțiile, nu? Cred că am putea facem mici eforturi pentru o viață de cuplu mai bună.
– diminețile sunt momentul cel mai frumos pe care îl putem petrece împreună, la cafea. Mai ales că vine căldura și putem să stăm în hamac, în balcon.
– prânzuri mai dese împreună, chiar dacă mâncăm un sandviș în mașină sau pe o bancă.
– respectăm cu sfințenie serile pe care le avem doar pentru noi, orice s-ar întâmpla. Aici mă refer mai exact la mine, eu sunt cea care chiulește.
– mai puțină tehnologie acasă. După ce că ne-am luat TV, deși eram convinși că nu are ce căuta în viața noastră, ar trebuie să ne privim mai degrabă în ochi decât în feed-ul de pe Facebook.
– weekend-urile se vor rezolva de la sine, dacă reușesc să înving lenea și să mă entuziasmez la gândul că vin o mulțime de întruniri moto care să ne scoată din rutină.
– organizarea timpului petrecut împreună în avans, ca să nu mai ajungem să ne petrecem weekendurile pe canapea, la televizor.
Am noroc de un partener super înțelegător, care mă sprijină și îmi alimentează toate fanteziile. Încerc să fiu la fel pentru el, sper că reușesc, nu sunt mereu o mâtză blândă. Cu toate astea simt că ne sabotăm singuri printr-un stil de viață haotic, dependent de tehnologie și în care prioritari sunt alții, nu noi.
Sunt curioasă, voi, celelalte cupluri moderne, cu ce probleme vă confruntați? Dacă nu găsim soluții împreună poate măcar ne vărsăm off-ul și realizăm că relațiile moderne au nevoie de doar de prezența noastră ca să fie perfecte.
0 Comments