Apropiatii mei au primit zilele trecute o propunere neobisnuita din partea mea. In loc sa ii invit la o cafea in oras, le-am propus sa mearga cu mine sa donam sange. Din diverse motive, cel mai onorabil fiind acela ca nu au trecut inca lunile necesare de la ultima donare, am primit un singur raspuns pozitiv. Un prieten convins (fara munca de lamurire chiar) este, totusi, o victorie personala!

De ce imi doresc eu sa merg sa donez sange? Te-ai simtit vreodata neputincios in fata unei boli? Daca raspunsul tau este unul negativ, cum este si in cazul meu, esti un norocos. Cu toate astea cineva drag tie sigur a fost in situatia asta iar tu nu ai putut sa faci nimic sa il ajuti. In aceasta situatie sunt eu acum, nu pot sa fac nimic considerabil care sa il ajute pe un om drag, asadar incerc sa ajut pe altcineva care are nevoie. Ma gandesc ca dupa legile karmice gestul meu va fi luat in considerare si poate cumva, cineva, undeva va face un gest oricat de mic pentru cineva drag mie.

Motivul meu principal de a merge sa donez sange este profund personal, un fapt rusinos. Nu ar trebui sa fac acest gest marunt doar pentru ca si eu am nevoie de ceva in schimb, ar trebui sa il facem si eu si tu din dorinta de a oferi ceva societatii, de a face o fapta buna fata de oamenii aflati in nevoie, oameni pe care nu ii voi cunoste vreodata, dar pentru care sangele meu inseamna o sansa in plus la viata. Acest gest ar trebui sa fie o obisnuinta si sa fie ceva ce te invata parintii, sa faca parte din educatia fiecaruia.

Da, imi este frica de ace, de spitale si de sange, dar am reusit sa trec peste temerile personale pentru a oferi ceva societatii si semenilor mei, ceva ce nu suntem obligati sa oferim. Sa donezi sange nu este singurul lucru pe care poti sa il faci pentru cei din jur, poti sa iti aduci contributia pentru o societate mai buna in mumeroase alte feluri, trebuie doar sa vrei.

Tu ce ai facut pentru cei din jurul tau fara sa astepti ceva in schimb?