Cu toții avem un prieten bufon, care te face să râzi numai când te gândești la el, un prieten care dă cele mai bune sfaturi în situații aparent fără ieșire, un prieten care este sufletul petrecerilor și așa mai departe… inclusiv acel prieten negativist, pentru care nimic nu este suficient de bun și care îl are mereu pe NU în brațe.

Ei bine, cum mă uitam eu zilele trecute prin feed, mi-au căzut ochii pe o postare cu ”X reguli pentru o viață fericită”, printre care și ”stai departe de oamenii negativiști, viața este prea scurtă”. Am simțit un fior pe șira spinării și mi-a venit instant să-mi înghit toate vorbele pe care le-am lăsat să-mi iasă pe gură în ultima vreme, fără să mă gândesc exact cum îi afectează pe cei din jurul meu.

Oare în grupurile în care mă învârt, eu sunt prietenul ACELA? 

Poate nu s-a văzut, dar am avut parte de o mulţime de provocări în ultimii ani. Deşi pare că le-am depăşit cu bine, oboseala, frustrarea, stresul, durerea şi toate ligioanele sufleteşti măturate sub preş au început să dea pe dinafară. La început fără să-mi dau seama, apoi am început să devin conştientă de starea permanentă de rău şi de gândurile negative, dar fără să le pot controla.

Dar dacă lucrurile stau într-adevăr nasol, atunci se cheamă că eşti realist, nu? E de bine, ești conștient de sentimentele tale, de situația ta, poți să faci ceva să o rezolvi. Atâta timp cât nu stai cu mâinile în sân, te plângi și aștepți să fii salvat. Cred că asta face diferența dintre o persoană negativistă, care nu face decât să-și umple sufletul și mintea celor din jur de venin și un om treaz.

Chiar și așa, trebuie să avem grijă ce spunem, ce gândim, ca să nu ne adâncim în spirala asta și mai important, să nu îi tragem și pe ceilalți după noi. Spun asta căci mi-am dat seama că vorbind în permanență în termeni negativi despre… un subiect anume cu o prietenă apropiată, foarte empatică, am realizat că impresiile mele i-au influențat și ei viziunea asupra aceluiași subiect, cu care ea avea până atunci un alt raport decât mine.

Dacă treci printr-o perioadă gri, iar Facebook îi sfătuiește pe prietenii tăi să te evite, căci ești o influență nefastă în bula lor roz, iarăși nu este bine. Ai nevoie de susținere, ai nevoie să spui lucrurilor pe nume, ai nevoie de sfaturi, de o abordare diferită, nu să fii evitat și pus la zid. Iar dacă te simți obligat să discuți doar subiecte ușoare cu prietenii tăi, nu îți sunt chiar prieteni. E mai bine să fii pe cont propriu, să nu te judeci și mai aspru, sau să pui și mai mare presiune.

Dacă ai devenit prietenul ”acela” nu este cazul să te retragi în carapacea ta, să eviți subiectele dificile, din contră, să iei atitudine. Să conștientizezi că ești într-un moment delicat și să faci tot ce poți să întorci roata. Cere și aceptă mâna care ți se oferă!

P.S. căprițele din poza cu care am ilustrat articolul sunt reale, sunt pozate de mine prin împrejurimi și sunt menite să te facă să zâmbești, oricât de gri ar fi vremurile prin care treci. La mine funcționează. 🙂