Câteva sfaturi la început de drum(eție)

Posted on
drumetie la munte
drumetie la munte

Vara lui 2020 a însemnat pentru unii vacanțe ratate și planuri anulate. Pentru mine a fost cea mai bună vară, în care mi-am cultivat noua pasiune, drumețiile.

Mă uitam zilele trecute la lista mea #todo pentru 2020 și am constatat cu bucurie și uimire că multe dintre obiective le-am bifat deja. Eu le-am pus pe o listă la vedere în speranța că o să-mi amintesc mai ușor să le îndeplinesc. În realitate, nici nu a fost nevoie să îmi reamintesc, astrele s-au aliniat în favoarea mea.

Uite cam ce aveam în minte când am început anul – obiective financiare pentru 2020

Când lucrurile se aranjează de la sine

Mi-a plăcut întotdeauna muntele, dar nu am avut ocazia să explorez această pasiune până acum. Iar când s-a ivit ocazia, cu riscul să pic de neserioasă în fața prietenelor cu care aveam deja planuri, am acceptat fără să stau pe gânduri să plec pe munte.

Nici nu m-au interesat detaliile, am acționat instinctiv. Primul vârf cucerit vara asta, vf. Ciucaș și un frumos traseu de 20 km dus-întors. Nu pot să vă explic cum îmi cânta inima de bucurie la fiecare pas. Simțeam că nu-i adevărat și mi-era teamă că o să mă trezesc și o să fie totul doar un vis.

Voiam să fie greu, voiam să simt cu fiecare fibră efortul. Îmi doream să fac febră musculară ca să îmi amintesc cât mai mult timp că am cucerit muntele. Voiam să-mi bată vântul și soarele pe piele, să simt cu toată ființa mea că visurile devin realitate. Și oricât de clișeistic sună, fix asta simțeam în timp ce zburdam pe potecă.

Din ce în ce mai sus

Oportunitățile au început să apară de la sine odată ce am început să mă ”învârt” – de fapt să alerg – în cercurile potrivite. La momentul la care scriu acest text mă laud cu un palmares de 7 vârfuri de peste 2.500 m cucerite în doar 3 luni.

Da, mă laud singură, pentru că sunt al naibii de mândră de mine și de recunoscătoare pentru câte am trăit vara asta. Nu, pozele nu surprind nici măcar o fărâmă din frumusețea, bucuria și pe alocuri dificultatea cu care am cucerit munții.

Rămâi la curent cu drumețiile mele pe Instagram Zâna Boemă!

E frumos să fii începător

Sunt o novice într-ale drumețiilor și ale alergării pe munte. Abia dacă am echipamentul potrivit – majoritea traseelor le-am făcut în încălțări de împrumut, spre exemplu – dar am învățat multe lucruri pe care vi le împărtășesc și vouă.

Câteva sfaturi dacă ești la început de drum(eție)

Siguranța e pe primul loc

Prima drumeție a fost cu multe emoții pozitive, nu-mi încăpeam în piele de bucurie că sunt unde sunt. A doua, însă, a fost mai provocatoare pentru nivelul la care eram eu, dar m-a însuflețit extrem de tare. Cu cât era mai greu – am trecut printr-o mini cascadă, am escaladat stânci, am escaladat un versant alunecos cu pământ umed – cu atât eram mai entuziasmată.

Siguranța înseamnă multe lucruri pe munte. Iar punctele următoare cred că o vor evidenția așa cum se cuvine.

Echipamentul potrivit îți ușurează drumul

Cum mă cățăram la propriu spre ultimul și cel mai înalt vârf ”cucerit” vara aceasta – Moldoveanu – am trecut pe lângă niște ”pantofari”. Mai exact, un grupuleț de băieți pe care îi găsești de obicei la colțul blocului, cu o bere și niște semințe în mână și niște șlapi în picioare.

Ai noștri nu erau chiar în papuci, dar ce purtau era oricum inadecvat locului și chiar am stat pe gânduri dacă e de apreciat sau de criticat că au îndrăznit să urce cu talpa plată atât de sus.

Am râs puțin pe seama lor, dar o asemenea inconștiență te poate costa viața dacă pui pasul greșit.

Înveți să fii organizat

Așa cum scrie mare sus pe pagina asta, sunt o zână boemă. Cu alte cuvinte, nu sunt cea mai organizată persoană din lume, dacă e să mă descriu pe scurt.

Cu toate astea, nevoia te învață: să te trezești cu noapte-n cap ca să eviți aglomerația de pe drum, să îți iei suficientă apă la tine pe traseu, să îți iei haine de rezervă și să le împăturești astfel încât să încapă în rucsac, etc.

Din fericire la capitolul entuziasm stau cel mai bine și am fost dispusă să fac și acest mic sacrificiu, să devin o persoană organizată.

Anturajul este viață

Sunt cu adevărat recunoscătoare că am nimerit în anturajul potrivit. M-am apropiat de niște oameni tare simpatici și m-am ținut scai de ei la alergare, în drumeție, la înghețată și la bere, pe unde s-a putut.

Anturajul este un aspect extrem de important, mai ales atunci când ești la început de drum, căci pe lângă distracție, m-am simțit tot timpul în siguranță alături de ei.

Sunt multe de spus despre munte și despre drumeții, dar mai bine vă las să vedeți. Și dacă aveți întrebări sau observații, le aștept cu interes în comentarii.

Citește și despre alte lucruri cu care mă laud în 2020 – Un an de alergare

0 Comments

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.