În ultima săptămână am văzut 5 filme la cinematograf, însă vă voi povesti doar despre 4 dintre ele. Cel de-al cincilea a fost atât de prost că nici nu are rost să îl mai menționez.

120 BPM / bătăi pe minut

Mi-e atât de greu să îmi găsesc cuvintele să descriu acest film. Încă nu am reușit să mă detașez, să fac diferența între suferința personală și cea prezentată în film, dar măcar am reușit să opresc robinetul lacrimilor.

Filmul a luat marele premiu la Cannes în 2017 și este în cursă la premiile Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Acțiunea se petrece în Franța, iar subiectul este unul care va suscita dezbateri mulți ani și de acum înainte.

Eu am perceput filmul ca pe o poveste de dragoste tragică, iar ceea ce mă răscolește cel mai tare urmărindu-l este faptul că cei doi iubiți și-au continuat legătura deși știau care va fi finalul. Povestea lor se derulează pe fundalul acțiunilor Act Up, un grup de activism împotriva SIDA din Franța, din care fac parte și ei.

Nu v-am spus, nu? Cei doi sunt bărbați, dintre care unul este seropozitiv. Dacă la început suntem martori la diverse acțiuni ale grupului prin care fac presiuni asupra companiilor farmaceutice, merg la licee (neinvitați) să le vorbească elevilor despre BTS și protecție, organizează Gay Pride și caută căi de a atrage atenția asupra lor, până la final focusul se mută pe relația celor doi și felul în care SIDA acționează asupra fizicului și a psihicului.

Furie, revoltă, disperare, depresie și dorință. Personajele se scufundă prin toate stările și tu odată cu ei. Scenele sunt foarte lungi și uneoori mult prea detaliate. Afli o mulțime de informații noi, ca la un curs, apoi iei parte la dezbateri aprinse cu final incert, după care ești hipnotizat de o scenă de sex extrem de explicită.

Nu oricine poate digera subiectul din 120 BPM, dar oricine are un dram de inteligență, empatie și curiozitate îl va savura ca pe o felie de viață.

Am plecat foarte afectată de la film și cu sentimentul că nu trebuie să acceptăm ce ni se întâmplă. Tebuie să luptăm pentru ceea ce iubim, pentru ceea ce este corect și de bun simț. Cu noi, cu cei dragi uneori, cu oricine îți calcă drepturile în picioare.

Sper să meargă să vadă acest film cât mai multă lume, simt că fiecare are ceva de învățat de acolo.

Darkest Hour. Ziua Decisivă

Eu am fost pasionată de istorie dintotdeauna, deși în mare parte este plină de sânge și alte întâmplări întunecate. Darkest Hour este un film despre numirea lui Winston Churchill în funcția de Prim-Ministru al Marii Britanii, într-un moment de cumpănă pentru istoria țării.

Istoric, personajul este unul controversat, dar echipa de creație a reușit să-i transforme toate cusururile în obiceiuri pline de haz. Dintr-un personaj detestabil, Churcill ajunge nesuferit de… simpatic și merită să-i fie iertate toate păcatele pentru marea sa realizare: evacuarea în siguranță a trupelor britanice de la Dunkirk. S-a lansat anul trecut un film și despre asta, nu am reușit să îl văd la vremea respectivă.

Gary Oldman a primit un Glob de Aur pentru interpretarea dar ar fi meritat un premiu și pentru machiajul care îl face de nerecunoscut. Actorul mormăie, pufăie și ține discursuri extrem de elocvente în pielea lui Churchil și inspiră un mix echilibrat de admirație și enervare.

Chiar dacă nu ești pasionat de istorie, filmul este foarte bine realizat și te prinde. E cel mai haios film istoric pe care îl știu și chiar dacă nu se întâmplă cu adevărat ceva în film, nu tu bătăi sau altceva, tabieturile și dialogurile sunt savuroase. Churchill este cu adevărat un personaj!

Pasager în trenul terorii / The commuter

Liam Neeson s-a transformat în ultimii ani într-un badass care împarte pumni cu generozitate. Nu știu dacă e vre-un soi de criză prin care trec seniorii de la Hollywood sau pur și simplu așa îl cere publicul, dar cert este că mi-ar plăcea să văd mai multă diversitate în alegerile lui.

În drum spre casă într-un tren de navetiști, personajul lui Liam primește o provocare misterioasă. În ultimii 10 ani, Michael a  făcut naveta cu trenul la oraș, unde vinde asigurări de viață pentru o companie. Într-o zi, din senin, este dat afară de la job și în drum spre casă este abordat de o femeie care îi oferă posibilitatea de a câștiga 100.000 dolari dacă îndeplinește o sarcină aparent minoră – să identifice pe cineva în tren.

De ce a fost ales tocmai el? Cine este femeia care l-a abordat? Ce se va întâmpla cu personajul odată identificat? După ce a acceptat avansul de 25.000 de euro și a intrat în joc, Michael se convinge că ceea ce i se întâmplă nu e o glumă, iar soarta celor dragi depinde de succesul misiunii lui.

Michael a fost polițist, unul foarte priceput chiar, iar instinctele se reactivează suficient de rapid să își ducă misiunea la capăt. Problema e că onoarea nu îi permite să pună viața străinului în pericol, deși toți cei din tren sunt în pericol de moarte din cauza lui.

Chiar dacă este un film de categoria B, filmul este foarte bine realizat. Cadrele sunt filmate foarte ingenios folosind tehnici artisticile, deși acțiunea se petrece într-un tren în mișcare. Povestea se desfășoară într-un ritm alert, cu multe momente cu adrenalină și răsturnări de situație.

The disaster artist / Un artist numit dezastru

După trailer și după distribuție, ai spune că filmul ăsta e o comedie în stil american, dar este cu siguranță o dramă. Un film despre un film, cu personaje decupate din realitate. Pentru că viața bate filmul.

Frații Franco îi interpretează pe Greg și Tommy, niște artiști la început de drum. În ciuda diferențelor de vârstă, experiență, statut, pe cei doi îi leagă pasiunea și dorința de a răzbi în lumea filmului, la Hollywood. Unul are banii, celălalt are look-ul, dar niciunul dintre ei nu are și talentul… sau norocul să dea lovitura.

După mai multe încercări eșuate, Tommy decide să ia soarta în propriile mâini și să realizeze un film în care cei doi vor fi eroii.

Îl știți pe James cât e de simpatic, iar personajul pe care îl interpretează este total opusul lui. Zero carismă, ba chiar i se spune că arată ca un vampir sau ca Frankenstein, câteva dintre apelativele de bun simț folosite la adresa lui.

Prietenia dintre cei doi este pusă la încercare pe parcursul filmărilor și în ciuda tuturor piedicilor, filmul este finalizat. Deși este considerat un dezastru de către specialiști, Tommy și Greg continuă să lucreze împreună, până în ziua de astăzi.

James Franco a câștigat un Glob de Aur și un premiu la Critic’s Choice Awards pentru acest rol, dar ultimele acuzații împotriva lui nu îl pun într-o lumină prea bună. Cinci femei, printre care și foste studente de la cursurile sale de actorie, l-au acuzat de comportament neadecvat și abuz de putere.

Așa cum scria și Rose McGown într-un tweet, degeaba ești un timp simpatic majoritatea timpului, dacă în esență ești un bădăran mizerabil. Ești la fel de josnic precum cele mai josnice fapte ale tale. Desigur, există și numeroase cazuri de acuzații false, dar și mai multe cazuri în care victimele nu sunt ascultate. Sunt auzite și ignorate.

Voi ce filme noi ați văzut luna asta la cinema? Pe care mi le recomandați?