Ce loc încântător, plin de privelişti, arome şi experiențe gata să ți se lipească de retină şi de suflet! Trapani, Sicilia, a ajuns dintr-un loc anonim o sursă nesfârşită de bucurii pentru noi.
Erice
La Erice ajungi din Trapani cu telecabina, un urcuş la capătul căruia ajungi într-o altă eră, cea medievală mai exact. Biletul costă 9 euro dus-întors, iar priveliştea e de neprețuit!
Aleile în pantă, casele din piatră, liniştea asurzitoare şi priveliştea către coastă care îți taie respirația au transformat acest loc în cel mai minunat loc pe care l-am vizitat vreodată.
Localitatea este ticsită, bineînțeles, de biserici. Am preferat să mă bucur de vreme şi să o explorez în totalitate, am amânat vizitarea obiectivelor pe data viitoare, căci locul acesta TREBUIE explorat aşa cum se cuvine. Un bilet cu toate intrările incluse este 6 euro, vs 2 euro per obiectiv. Updatez cum vizitez cu noutatile, pana atunci las pozele sa vorbeasca.
Egadi Islands
Am călătorit pe insule cu 2 ocazii diferite, prima oară într-un circuit pe Favignana şi Levanzo, iar a doua oară cu o cursă directă pe Marettimo. Ambele dăți am avut parte de vreme mofturoasă, deh, e toamna dar acum am ce povesti si niste imagini impresionante. 🙂
Excursia a costat în jur de 45 de euro de persoană şi include vizitarea a două insule, Favignana şi Levanzo. Am ajuns pe o vreme absolut superbă pe prima insulă, unde am profitat de linişte şi soare şi m-am bălăcit puțin în apa limpede ca şi cleştarul. Favignana sau insula fluture (se refera la forma sa) a fost reşedința familiei Florio, una dintre cele mai influente şi bogate din Italia secolului 20 a cărei poveste merită documentată. Poți vizita aici atât fosta lor reşedință, cât şi muzeul fabricii de ton si poti face baie in apa limpede si linistita.
Dupa ce am parasit portul si am ajuns la cala Rossa cerul s-a întunecat brusc, iar deasupra orasului pe care tocmai l-am părăsit s-au format mai multe vârtejuri amenințătoare. Apa era de un albastru splendid, iar cerul deasupra de un gri amenințător într-un contrast magnific.
A început să plouă in timp ce luam pranzul, iar cand am terminat căpitanul ne-a anunțat că este prea periculos să continuăm excursia. Drumul înapoi spre Trapani a fost zguduit, înghesuit şi sufocant, factori care m-au făcut să amân mai bine de o săptămână următoarea excursie pe mare.
Am decis să mergem spre Marettimo, cea mei îndepărtată dintre insule, după o zi de plajă la Trapani. La ora 8:00 când ne-am îmbarcat era cam înorat, dar nu ne-a păsat, eram convinsi ca soarele nu se va lasa mult asteptat conform aplicatiei meteorologice. Când am pus piciorul în portul din Marettimo ne-am dat seama instant că nu mai avea nicio şansă să vedem soarele in acea zi, din contra. Norul negru care se sprijinea de munte aproape m-a făcut să mă întorc înapoi pe vasul de pe care tocmai am coborât, iar pescarusii zburau agitati si amenintator deasupra noastra, ca un stol de corbi.
M-au impresionat casele albe, cu uşile şi ferestrele de un albastru senin presărate din loc în loc cu câte un petec de verdeață şi flori. Am urcat spre ruinele romane pe o alee pietruită şi luminată, dar când ne-am apropiat de norul negru de pe munte am coborât înapoi în localitate şi am luat-o pe poteca spre castelul cocotat pe o stanca impunatoare. Nici aici nu am ajuns la destinație, dar priveliştea de pe poteca era absolut minunată. Bordurile dantelate de roci şi spuma valurilor care dansau m-au hipnotizat.
Am mâncat la un restaurant cu vedere la castelul de pe stâncă si desi mancarea nu a fost pe gustul nostru – nu am reusit sa identificam condimentele locale si nici sa le indragim suficient cat sa mancam tot, dar privelistea facea toti banii… am ales noi sa credem.
Marsala
După ce am cunoscut-o drept culoarea anului acum ceva timp, Marsala a căpătat acum alte conotații pentru mine. Am călătorit spre localitate cu trenul, un tren regional gălăgios, dar foarte confortabil. Biletul a fost 7 euro dus-întors, rezonabil.
Localitatea în sine arata oarecum banal, cu strazi marginite de blocuri joase, copaci si presarata de mici cafenele si boutique-uri. Am lasat portul in urma si am mers catre centrul vechi, o îngrămădire de străduțe fermecătoare cu biserici spectaculoase. Restaurante cu arome îmbietoare, turişti căutând din privire următorul obiectiv care aşteaptă să fie dezvăluit şi un soare blând în părul meu tomnatic, aşa aş rezuma plimbarea noastră prin Marsala.
Am mâncat o supă de cous cous cu peşte, săţioasă şi aromată la cel mai boem restaurant din tot centrul vechi, cu pereții acoperiți de cărți şi multe antichități si am plecat spre casa. De vizitat data viitoare crama Florio şi de testat vinul de marsala, nu stiu de ce nu am facut-o pana acum.
Fiecare oras are nevoie de 2-3 ore pentru a-l descoperi, mai exact centrul vechi si porturile, acolo sunt cele mai interesante locuri. Astfel, intr-o zi poti vizita mai multe localitati, mai ales daca ai o masina si nu esti dependent de transportul in comun, ceea ce urmeaza sa facem si noi acest weekend.
Va las cu o selectie mica de poze din fiecare localitate, sa va clatiti ochii. Pozele sunt mai potrivite decat cuvintele pentru a descrie un loc, iar uneori nici sentimentele nu poti sa le asterni in scris.
0 Comments