Bună, sunt Elena și sunt motociclistă!

Nu știu ce cred oamenii despre mine în general și nici nu mă mai interesează, dar mi-au declarat de numeroase ori că nu mă credeau ”fan” motoare. De parcă trebuie să arăți sau să te porți cumva anume, ca să fii motociclist!

Ezit adeseori să mă numesc motociclistă pentru că nu am permis să-mi conduc singură motocicleta (și nici nu cred că aș putea să o urnesc din loc pe Indiancă) dar sunt pasager de câțiva ani, de la 18 mai exact. Îmi amintesc și acum primul drum pe două roți, când am plecat cu inconștiență pe un traseu destul de lung pentru o începătoare, în alt oraș. Era chiar după ziua mea, când mi-am sărbătorit majoratul și am plecat la un festival la Ploiești, de la Buzău. Acum nu aș mai repeta experiența, ba chiar nu cred că aș mai urca pe motocicletă cu altcineva în afară de Dragoș. Semn de maturizare, probabil.

Dar hai să vă spun de ce îndrăznesc să mă numesc motociclistă:

Pentru că sunetul unui motor de motocicletă mă impresionează întotdeauna. Și eu fac parte dintre aceia care îi înjură pe posesorii de ”vitezane”, pe care le ambalează noaptea prin parcări, sau la semafor, dar un motor care ”tropăie” frumos mă impresionează oricând.
Am câteva mii de kilometri la activ, cu multe peripeții, chiar. Am străbătut țara în lung și în lat și mi-a amorțit fundul pe șaua din spate atât de des că mi-e imposibil să le țin socoteala drumurilor. Ba chiar, cel mai frumos concediu l-am făcut pe două roți, fără un traseu prestabilit sau rezervări făcute în avans. Au fost cele mai frumoase și relaxante 10 zile de vacanță ever și le pot povesti cu lux de amănunte oricui are răbdarea să mă asculte.
Weekend-urile din sezonul cald mi le petrec mai degrabă la întrunirile moto, decât pe marginea unei piscine, la soare sau la plajă. Nu că i-aș judeca pe cei care își petrec astfel vara, doar că fiecare își petrece timpul liber cum crede de cuviință. Pentru că uneori nu am putut să ajungem la o întrunire cu motorul, tot ne-am dus să ne salutăm prietenii și să ne relaxăm alături de ei, cu mașina. Important era să fim alături de ei.
Mă preocupă la fel de tare felul în care mă îmbrac chiar și atunci când merg la întruniri moto. Dacă la început am adoptat și eu look-ul badass al motocicliștilor și purtam tricouri negre cu motoare, bocanci, accesorii din piele, etc., acum mă îmbrac în stilul meu, astfel încât să mă simt relaxată. Dacă în ceea ce privește echipamentul de protecție nu prea am multă libertate de alegere, îmi aleg întotdeauna cu grijă ținutele atunci când sunt în mijlocul motocicliștilor. Ținuta all denim se potrivește foarte bine la o întrunire moto, cu o pereche de ghete scurte și neapărat o jachetă biker pentru drum.

Iar dacă aveți orice tip de curiozitate legată de viața pe două roți, vă răspund cu mare, mare drag la toate întrebările! Cu drag, o zână!