Nu iau ceva de bun doar pentru că poartă semnătura unui individ pe care îl admir, din contră, sunt mai critică, iar despre ultimul film semnat Tom Ford nu pot decât sa spun că este un deliciu.

Prima scenă a filmului Animale de noapte este una șocantă, aș spune, deși nu e cel mai fericit termen. Un grup de femei supraponderale, în vârstă, cu accesorii din arsenalul majoretelor, dansează și își scutură energic toate cele. Este, de fapt, instalația de la galeria de artă a lui Susan, o femeie rafinată și unsă cu toate alifiile, cu un soț chipeș, o casă imensă și cam tot ce îți închipui că definește mai bine luxul.

Interpretată de Amy Adams, Susan este o femeie aparent împlinită, dar profund nefericită. Soțul o înșeală și a pierdut o mare parte din avere, munca nu o mai satisface iar nopțile îi sunt albe din cauza frustrărilor. Ca să fie totul perfect, aceasta primește într-o zi manuscrisul unei cărți, care îi este dedicată de fostul soț.

Ușor, ușor, universul lui Susan se spulberă sau mai degrabă se dezvăluie. Trecutul s-a întors să o bântuie sub forma unei cărți tulburătoare, care o ține trează toată noaptea. Se pare că 20 de ani nu au fost suficienți pentru Edward, interpretat de Jake Gyllenhaal, să treacă peste trădarea fostei soții, iar cartea este felul lui de a se răzbuna.

Filmul prezintă 3 scenarii paralele care se susțin reciproc și care ajută la crearea unui suspans permanent. Lumea lui Susan se destabilizează încetul cu încetul, acțiunea din carte îi provoacă angoase puternice pentru că se regăsește în scenariul violent așternut pe hârtie de primul ei soț. În același timp suntem martori la povestea de dragoste inițială dintre cei doi și aflăm și care este acea greșeală îngrozitoare pe care  niciunul dintre cei doi nu o poate depăși.

Cartea este despre vacanța unei familii care ia o întorsătură neașteptată. Mașina familiei este scoasă de pe drum în mijlocul nopții de un localnic alunecos și agresiv, interpretat cu mare talent de Aaron Taylor-Johnson, iar femeie și fiica adolescentă sunt răpite de acesta. Femeia îi seamănă perfect lui Susan și este interpretată de Isla Fisher, iar fiica este și ea roșcată, o proiecție a familiei care i-a fost furată în realitate lui Edward.

Un alt personaj din carte care merită menționat, al cărui farmec dă o notă în plus de autenticitate poveștii, este șeriful care îl ajută pe soț să își caute familia. Acesta este interpretat de Michael Shannon și este cel care îi va face dreptate lui Tony cu prețul libertății și al vieții sale.

Fiecare cadru este spectaculos și ne dezvăluie viziunea artistică a regizorului asupra celor două destine. Interioarele sunt spațioase și reci, muzica menține în permanență suspansul, iar Susan este deopotrivă o femeie puternică și senzuală dar și fragilă. Angoasa este tema centrală a acestui film, iar fiecare oftat al lui Edward se multiplică în universul lui Tony și apoi din nou la Susan, formând un triunghi al suferinței nou.

Abia aștept să citesc și cartea, să descopăr viziunea inițială a autoarei, deși filmul mi-a lăsat o impresie puternică și îmi doresc să îl revăd cât mai curând. Vă recomand filmul Animale de noapte cu drag, dacă vă plac filmele artistice, pentru că deși are loc suficientă acțiune, filmul nu este cel mai ușor de digerat.