Un an de alergare. From zero to my own hero

Posted on
Foto 321sport, sesiune de testare pentru Under Armour HOVR Machina

Sunt Elena și sunt alergătoare. Cred că toată viața am fost, doar că nu am știut până de curând.

Se face anul de când mi-am pus pe mine colanții de stat în casă și adidașii aia ponosiți și am ieșit la alergare prima oară. Și am continuat așa, kilometru cu kilometru, până am ajuns să alerg un maraton prin ploaie, în aceeași pereche de încălțări în care am început.

Cum am început să alerg

Toată treaba asta cu alergarea a început în iulie 2019, în Sicilia. Între timp m-am întors în București și am continuat să alerg solo, 4 – 6 km în medie. M-am mutat și în Titan, aproape de parc, un vis pentru perspectivele mele de alergător. Prima oară când am dat 2 ture de lac îmi venea chiar să mă pup singură.

Într-o seară, m-am intersectat în drum spre casă cu un tip care-și plimba câinele. I-am remarcat tatuajul, o țestoasă și m-am gândit ”de ce și-ar tatua cineva așa ceva”? Cumva mi-am dat seama că îl urmăresc pe respectivul pe Facebook și că antrenează de câțiva ani, pe gratis, un grup de alergători despre care tot auzisem. Din nou, m-am întrebat ”de ce ar face cineva așa ceva?!”.

Alergarea în comunitate

Uite-așa am ajuns să mă înscriu în programul de alergare creat de Radu Restivan și să particip marți, 22 octombrie 2019, la primul meu antrenament cu comunitatea 321sport.

Fast forward – m-am lipit de oamenii din comunitate ca scaietele și i-am urmat în toate aventurile care mi-au fost propuse: alergare pe zăpadă, alergare pe nisip, alergare în pădure, pe potecă de munte și alergare de la apusul la răsăritul soarelui. Mi-am depășit cu mult obiectivele și mi-am demonstrat că POT lucruri la care nici nu visam! V-am spus că tocmai am alergat primul meu maraton? 🙂

Mi-am demonstrat că pot să alerg și pe cont propriu și să evoluez, un fapt extrem de important pentru mine în acest moment. Am continuat să alerg și în timpul carantinei, singurică și am alergat primul meu semimaraton – 21 km – așa cum era prevăzut în programul din care făceam parte. A fost prima oară când am fost cu adevărat mândră de performanțele mele. Nu am mai găsit scuze, am alergat.

Sunt Elena și sunt câștigătoare!

Sunt extrem de mândră să spun asta, în condițiile în care acum un an nu aș fi știut ce să spun despre mine.

Nici alor mei nu le vine a crede că sunt atât de consecventă. Îmi spun doar că ar trebui să nu mai alerg, că am slăbit destul. Dar ei nu știu că alergarea face bine la stima de sine, că alerg de plăcere și câte amintiri și legături faine mi-am creat așa, dar vor afla curând.

Care-i treaba cu comunitatea 321sport?

O comunitate nu apare din neant, ea se clădește în timp, pe baza unor principii și valori comune, precum respectul. Este o alegere să alerg împreună cu oamenii faini din comunitatea 321sport și nu alta și îmi doresc să o fac cât mai mult timp de acum încolo.

De ce îmi place de ei?

Avem reguli stricte, clare. Antrenamentele se țin în fiecare marți și miercuri, indiferent de vreme, de la 19:30 (în vremuri de ne-pandemie). Înainte și după antrenament facem încălzire și stretching, ca să evităm accidentările. Pe traseu suntem respectuoși unii față de ceilalți, alergători sau simpli trecători. Nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Suntem fun. În timpul alergării avem muzică și stăm la bârfe, ne simțim bine împreună. Facem și glume mai proaste, dar avem simțul umorului și nu facem botic.

Participăm la activități diverse. Pe lângă cele 2 antrenamente săptămânale, Radu organizează tot felul de activități cool precum #TuraDeVis, cursele unsanctioned și altele pe care o să le descopăr pe parcurs. Mergem chiar să donăm sânge cu regularitate, how cool are we?

Suntem competitivi. Vrem să evoluăm, ne susținem, participăm la competiții. Ne monitorizăm evoluția și ne bucurăm când avem tot felul de recorduri personale, unele închipuite, altele nu.

Suntem și mai FUN. Organizăm tot felul de expediții în grupuri restrânse ca să ne bucurăm de timpul petrecut împreună alături de oameni care ne împărtășesc pasiunea.

Nu mai știu și nu vreau să îmi amintesc vreodată cum ar fi să nu alerg. Singură sau în comunitate, pe asfalt sau pe cărări de munte, drumul mă cheamă. Deși am așteptat cam mult să fac pasul decisiv, better late than never.

Sfatul meu – nu aștepta să faci lucruile în care crezi, viața e scurtă și trebuie trăită. Fă ASTĂZI ce te face fericit, nu mai căuta scuze!

Citește și articolul despre mine pe site-ul comunității 321sport, aici.

0 Comments

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.