Taormina, Etna si Agrigento, 3 dintre minunile Siciliei

Posted on

Cand spun ca Sicilia mi-a depasit cu mult asteptarile, nu exagerez absolut deloc. Mi-e greu sa va explic in cuvinte sau imagini tot ce am trait aici in ultima perioada, sper ca imaginatia voastra sa faca restul si sa picteze un tablou cat mai fantastic al explorarilor noastre, caci asa a si fost!

O sa incep acest articol cu o lista de lucruri pentru care sunt recunoscatoare.

Sunt recunoscatoare ca am avut oportunitatea sa venim aici din toate locurile din lumea asta, Sicilia este un taram al contrastelor cu multe, multe comori. Sunt recunoscatoare ca am avut posibilitatea sa ne oferim o vacanta atat de lunga, sa fii plecat de acasa timp de mai bine de o luna nu este la indemana tuturor. Sunt recunoscatoare pentru starea de sanatate excelenta a lui Dragos, care a mers de multe ori in acelasi ritm cu mine, dar mai ales pentru ca a condus ore in sir si ne-a plimbat in siguranta cu masina distante lungi. Sunt recunoscatoare pentru vremea buna de aici, ca ne-am descurcat in toate privintele, ca ne-am permis un stil de viata ca acasa, ca ne-am facut prieteni noi cu care am impartit minunatiile de aici.

Sunt cu adevarat recunoscatoare si ma simt binecuvantata pentru ce am acum.

Ne-am facut prieteni noi

Ne-am imprietenit aici cu un cuplu de romani veniti la centrul de dializa de vacanta la care este pacient si Dragos. Sunt cam de varsta parintilor mei, dar sunt mai plimbati si dornici sa exploreze si parteneri de dialog cu haz, calitate mai mult decat necesara in vacanta. Ei bine, alaturi de acest cuplu foarte simpatic am inchiriat o masina si am plecat sa exploram cealalta parte a Siciliei, una mai populara si mai comerciala.

Taormina

Drumul de la Trapani la Taormina l-am facut pe autostrada si am traversat atat de multe tuneluri ca parea noapte la un moment dat. Nu am oprit pe traseu, desi aveam pe lista Cefalu, am decis ca e mai bine sa ajungem la destinatie cat mai rapid. Pe drum am facut rezervare prin Booking la o pensiune simpatica in apropiere de plaja, ceva modest dar potrivit pentru situatia noastra.

Am avut parte de o surpriza frumoasa la cazare, caci casa era inconjurata de multa verdeata,  asa cum imi place mie, aveam vedere la mare, iar micul dejun de a doua zi (care era inclus in pretul camerei) a fost un adevarat rasfat. Dupa ce ne-am cazat am macat la un restaurant cu vedere la Isola Bella, unde am coborat la asfintit. Cum e toamna deja, zilele sunt extrem de scurte si nu am reusit sa mai exploram in acea seara decat o sticla de prosecco.

In micutul golf in care este si Isola Bella am auzit pentru prima oara sunetul fascinant pe care il fac valurile cand se retrag prin pietrisul plajei. Daca nu ati auzit vreodata melodia asta, va spun sincer ca da dependenta, e ca o vraja. Tot ce mai ai nevoie este o imbratisare calda si poti sa stai asa, la nesfarsit, sa te pierzi in sunetul valurilor.

A doua zi am urcat cu masina (era o optiune si cu telecabina) in centrul vechi sa vedem teatrul antic construit de greci in secolul III I.H, unul dintre cele mai importante obiective turistice din zona. Localitatea este cocotata pe o stanca, cu multe serpentine si vile impresionante de-a stanga si de-a dreapta, iar drumul este o splendoare. La fel a fost si vizita la teatru, a carui acustica am avut oportunitatea sa o si testam, caci una dintre turiste a avut amabilitatea sa ne faca o demonstratie si ne-a cantat vreun minut. Privelistea de-a lungul costei iti taie respiratie, mai ales intr-o zi insorita cum am prins si noi.

Desi nu am explorat indeajuns localitatea, vom reveni cu siguranta la anul si o vom face in amanunt. Acum ne-am multumit cu apusul pe plaja langa Isola Bella si vizita in centrul vechi si la teatrul antic.

Etna

Drumul spre Etna a fost cu emotii pentru mine, printr-o ceata densa, cu multe serpentine. Deja regretam ca am ratat o zi de plaja la Taormina cand am iesit din ceata intr-un luminis sublim, cu cerul de un albastru impecabil. Solul era negru cu aspect nisipos si cu roci pe alocuri, ca un peisaj selenar. Mai jos, spre poale, erau valuri de lava intarita in mijlocul carora mai vezi plantata cate o casa sau chiar cate o localitate.

Am parcat la refugiul Sapientia, cel mai inalt loc unde poti sa urci cu masina personala, de unde am luat telecabina pana la nivelul urmator, unde puteam explora pe cont propriu sau de unde puteam continua cu transportul lor specializat. Biletul a fost 30 euro de persoana iar privelistea de nepretuit, ca de obicei.

Am urcat pe cont propriu, alaturi de alti turisti infofoliti ca si noi, unul dintre craterele de la 2.500 m, o experienta impresionanta. Era soare, dar vantul era destul de puternic, iar solul (nu stiu daca e neaparat corect termenul) era destul de alunecos. In crater erau emanatii de gaze si aburi, erau roci colorate si era cald. Mi-a fost teama, recunosc, dar daca era vreun semn de pericol nu am fi avut permis accesul cu siguranta.

Am coborat la masina exact cand a inceput o ploaie torentiala rece care ne-a insotit apoi tot drumul spre Trapani.

Agrigento

Partea sudica a Siciliei nu pare la fel de ofertanta precum restul insulei, singura localitate pe care am decis sa o exploram intr-una dintre zilele libere este Agrigento, pentru Valea Templelor. A fost o excursie de o zi, dar ar fi meritat sa ramanem si peste noapte, caci este un oras frumos pe care merita sa il vizitezi mai in detaliu.

Biletul la Valle dei Templi este 10 euro, la care se adauga  3 euro pentru o cursa cu taxiul, ca sa nu te intorci pe acelasi traseu si sa pierzi prea mult timp in acelasi loc. Am parcat asadar la poale si am urcat cu taxi-ul pana sus, la primul templu, de unde am coborat pe jos spre masina vreo 2,5 km. Cel mai bine conservat templu din complex este cel al Concordiei, in fata caruia este si un bust din metal al lui Icar, in rest au ramas  in picioare doar cateva coloane la templul Iunonei si cel al lui Zeus, o multime de morminte scobite in piatra si numeroase blocuri imense de piatra care par rasarite din paman ca intr-o plantatie.

Am mancat la o trattoria in centrul vechi al orasului Agrigento, dupa care am prins asfintitul la Scale dei turchi (video cu drona aici), o stanca de culoare alba modelata de vant si apa sub forma de trepte ce rasare din mare. Odata ce le-am escaladat, m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor, caci peisajul arata ca si cum m-am catarat pe un tort pavlova pufos. Este un loc extrem de instagramabil si una dintre minunile naturii din Sicilia pe care trebuie sa le vezi.

Sunt curioasa ce vom mai descoperi in Sicilia in continuare? Ce alte surprize ne ascunde?

In urmatoarea perioada ne vom reintoarce in unele locuri pe care nu le-am explorat suficient si vom sta mai mult pe langa casa, caci urmeaza niste zile mai reci, bune de terminat teancul de carti pe care l-am carat cu mine in bagaj.

 

0 Comments

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.