În ultima vreme mi-am dat seama că am multe convingeri limitative. Adică aveam impresia că nu sunt un șofer bun, că nu știu să gătesc, că sunt o persoană sedentară.

Până nu încerci, nu știi de ce ești capabil

Treaba cu convingerile astea limitative este că îți taie aripile, nu îți dau voie nici măcar să încerci. Să-ți demonstrezi că nu poți, că nu te pricepi, că nu e pentru tine acel CEVA. Măcar atunci ai ști o treabă clară, ai merge mai departe.

Ei bine, în ultima vreme m-am expus la mai multe tipuri de situații inconfortabile. Am început să particip la competiții de alergare, am încercat să învăț snowboard, am încercat să gătesc preparate noi. Unele experiențe au avut rezultate bune, altele m-au convins că încă nu e momentul lor.

Școala de șoferi în București

Dintre toate, cea mai inconfortabilă situație a fost să încep Școala de șoferi în București. Este al naibii de greu să pleci de la 0, să nu ai habar de nimic, să greșești încontinuu, să te gândești că o greșeală măruntă din partea ta poate avea consecințe de neimaginat.

Câte prejudecăți aveam înainte să încep cursurile? Câte frici? #fărănumăr

De la teama de un potențial instructor mojic, la teama că nu o să înțeleg / învăț / mă descurc, teama că nu voi lua permisul, că o să provoc vreun accident. You name it, I thought about it.

Arta de a te expune la situații inconfortabile

Ce m-a determinat să fac pasul, deși l-am amânat atâta timp? Faptul că am acceptat multe chestii noi în viața mea, am fost de numeroase ori în situații inconfortabile. Asta și faptul că am văzut și alte tipe de vârsta mea care au făcut pasul recent și a fost totul ok. Da, a contat să aud și exemple pozitive în jurul meu.

Articolul acesta nu este despre cursurile de șoferie, ci mai degrabă o încurajare să încerci. Un îndemn să afli despre tine dacă poți, ori ba, să faci ACEL lucru de care te temi. O asigurare că e ok să mai greșești din când în când. Nu la volan, evident! 🙂

M-am înscris la Școala de șoferi pentru că treceam ZILNIC pe lângă sediul școlii respective, în drum spre birou. Mă zgândărea pe retină firma lor, părea ostentativă chiar. Într-o seară am văzut lumină înăuntru și deși era în afara orelor de program, am intrat și am semnat contractul. Câteva luni mai târziu, luam permisul din prima încercare.

Gândul care m-a ajutat să trec cu bine de traseu la examenul auto

Am avut noroc de un instructor extrem de manierat și blând, care a avut grijă să mă învețe cele necesare să iau permisul. Mi-a tot repetat că rolul examinatorului este să mă ajute, să îmi dea permisul, nu să îmi pună piedici, până mi-a intrat la cap. Ca să fiu relaxată la examen.

Femeile sunt mai emotive, se pierd ușor cu firea dacă greșesc și așa ajung să pice examenul într-un număr mai mare decât bărbații – o spun statisticile. Am avut noroc și de un examinator cu o energie bună, care ne-a insuflat încredere și nouă, candidatelor.

Că e vorba despre școala de șoferi sau alte dorințe, sfatul meu este să încerci. Și dacă este vorba de un pas prea mare, care te înspăimântă, să faci acest exercițiu în mod constant – să te expui în mod repetat la situații inconfortabile mărunte.

Scrie-mi în comentarii dacă este ceva ce îți dorești să faci, dar nu ai curaj.

Photo by Taneli Lahtinen on Unsplash