Sunt într-o relație de aproximativ 6 ani, nu mai e cazul să adaug cât de serioasă e, nu? Țin socoteala anilor cu ajutorul nepoatei, Alexia, care la vremea la care am devenit noi un cuplu era doar un bebeluș. Odată cu ea, a crescut și s-a maturizat și relația noastră.

Privind în urmă mi-am dat seama că într-o relație e bine să știi să fii pe cont propriu, dar și să fii jumătatea cuiva. Nu am fost conștientă de lucrul acesta până de curând, când relația noastră a trecut printr-o criză și am ajuns chiar la terapie de cuplu.

Când trebuie să fii ”eu” într-o relație

Ca să poți oferi ceva într-o relație, trebuie înainte de toate să fii tu bine. Asta am aflat-o la terapie, unde am mai aflat și faptul că am suferit o traumă și că mecanismul de apărare din inconștient s-a activat și mi-a ”anesteziat” sentimentele. Am închis robinetul emoțiilor și așa a rămas, fiindcă nu am fost conștientă de schimbare decât atunci când sufeream deja consecințele.

Apropiații știu frânturi din ce am trăit anii aceștia și nu e momentul sau locul în care să intru în amănunte, dar vă pot indica exact momentul în care s-a întâmplat schimbarea. Eram o floricică, aveam 25 de ani, prea puțină experiență de viață, iar oamenii cei mai dragi mie erau bolnavi. Au fost nopți în care adormeam plângând în hohote și dimineți în care mă uitam la omul de lângă mine din pat și încercam să-mi dau seama dacă mai trăiește.

Ca să poți oferi ceva într-o relație, trebuie înainte de toate să fii tu bine.

Era iunie și nopțile erau foarte călduroase în garsoniera în care locuiam atunci, în Berceni. Ne trezeam dimineața devreme, să evităm aglomerația și mergeam la Fundeni ca și cum eram în excursie. Mama era pacientă la oncologie și Dragoș la Nefrologie. Era cărare între cele două clădiri și eu naveta între cele două secții.

În aceeași perioadă a trebuit să îmi conving partenerul, care ducea o existență chinuită de câteva luni deja, să accepte un tratament care să-i prelungească viața și să o susțin și pe mama pe perioada unei operației. Am încercat să dau tot ce am mai bun, să-i susțin pe amândoi, să fiu stânca lor, deși – sinceră să fiu – nu aveam habar de niciunele.

Acum sunt bine amândoi, atât cât le permite starea actuală de sănătate. Urmează și alte încercări de care am fost avertizată, dar chiar și așa, nu poți fi cu adevărat pregătit pentru o încercare. Ce poți să faci este să ai grijă de tine, ca să poți să le fii alături așa cum au nevoie.

Când trebuie să fii ”noi” într-o relație

Prin natura jobului – Project Manager la un trust de presă apoi PR Manager într-o agenție de publicitate – am avut toate ocaziile și pretextele posibile să stau cât mai mult timp departe de casă. De parcă nu era suficient că îmi petreceam cea mai mare parte a timpului la job și pe drum, după program se găsea mai mereu câte ceva de făcut prin oraș.

În perioada asta am avut susținerea partenerului să fac ce consider că este mai bine pentru cariera mea și nu de puține ori am ales în detrimentul lui. Este foarte ușor să te ia valul în domeniul ăsta, ajungi într-un punct în care uiți care sunt cu adevărat prioritățile tale și e nevoie să se întâmple ceva dramatic să-ți amintești.

Să fii într-o relație, să fii ”noi”, înseamnă să iei fiecare decizie gândindu-te la felul în care aceasta îl va afecta pe partenerul tău.

De data asta am ales împreună. Eu am ales calea freelancingului, în care îmi definesc mai bine obiectivele personale și am ocazia să experimentez mai mult, dar și să-i fiu lui alături atunci când are nevoie de mine. Ne trezește pisoiul în fiecare dimineață devreme, ne bem cafeaua respectiv ceaiul și fiecare zi este o aventură împreună.

Fiecare relație are particularitățile ei. Tot ce am scris mai sus este rezultatul experiențelor mele, pe care am simțit nevoia să le aștern aici, ca să-mi fac puțină ordine în gânduri. Sper să te ajute și pe tine să fii mai conștientă de tine, de deciziile pe care le iei, de relația în care ești și să nu uiți să-ți scrii singură povestea!